LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Nichita STĂNESCU, într-o poezie inedită comunicată de Vlad Pohilă (Chişinău)

NIMIC NU ESTE ALTCEVA 

Nimic, nu este altceva.

Piatra îmi este verişoară

Rudă de tată îmi este pomul

Rîul se trage din ochiul maică-mii

Nimic nu este altceva.

Cel de ieri şi cu cel de mîine

sunt fraţi de timp.

Cel de sus şi cu cel de jos

sunt fraţi de aer,

Nimic nu este altceva.

Mersul norilor pe cer

e siamez cu mersul norilor pe ape;

starea de tristeţe

e logodnică cu bucuria

iar jalea îmi încoronează

cu o aură de dinţi albi

rîsul celui ce a apucat să rîdă.

Nimic nu este altceva.

Moartea calului

se odihneşte în fundul ochiului meu.

Moartea acestei toamne

se reazemă cu ceafa pe o pernă albă de zăpadă.

Moartea se aseamănă

întocmai cu naşterea.

Nimic nu este altceva.

Ce am simţit înainte de a mă naşte

voi simţi şi după ce nu voi mai fi.

Cum a fost atunci aşa va fi atunci.

Nimic nu este altceva.

Totul este totul iar eu sunt tu.

Nimic nu este altceva.

VLAD POHILA