~Grigore Georgiu: „Melosul lui inimitabil, de tragedie antică“

Am citit cuvintele indurerate scrise de Artur Silvestri despre Cezar Ivanescu. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Ca mult a patimit cand altii petreceau, mult a zidit cand altii daramau si mult a facut pentru neamul romanesc cand altii il defaimau. Melosul lui inimitabil, de tragedie antica, s-a topit acum in muzica sferelor, ducand acolo si un sunet specific romanesc, in care rasuna discret, ca un murmur cosmic, freamatul si armonia codrului batut de vanturi, leganarea valurilor si a holdelor unduitoare. Nu l-am mai intalnit de vreo douazeci de ani, dar in mintea mea ramane imaginea unui personalitati complexe, atinse de aripa geniului. Trupul lui, aparent fragil, imi apare si azi ca o carja vanjoasa, gata sa poarte sarcini dintre cele mai grele. Sufletul lui avea o combustia nucleara, contradictorie si de mare intesitate, iar spiritul lui putea fi asemuit cu un laborator secret, in el disitila esente tari si inacesibile pentru neinitiati. Imi amintesc de vorba lui grea, apasata, de vocea lui adesea diafana, adesea taioasa. Toate sunt acum amintiri care ma rascolesc.

GRIGORE GEORGIU