LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Marea defăimare

Marea defăimare
Nu intenţionez să iau apărarea nici unui ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. Fiecare este răspunzător de faptele sale atât în faţa legii pământene cât şi în faţa Marelui Judecător.
Am pus mâna pe condei întrucât atacurile concentrate la adresa ierarhilor Bisericii urmăresc în realitate defăimarea Ortodoxiei. Otrepele şcolite fie dincolo de Ocean, fie pe una din colinele Romei, susură de multă vreme ispita şarpelui edenic, îndemnând credincioşii ortodocşi să părăsească biserica străbună zidită, după opinia lor, în vechi şi perimate dogme bizantine dar totodată aflată la cheremul Moscovei. Regretaţii Papa Ioan Paul al doilea şi Patriarhul Teoctist au deschis drumul spre mult visata conciliere. Ceea ce nu s-a putut în secolul XII părea să fie posibil la începutul sec XXI. Părea numai căci interesele Vaticanului sunt fără capăt ca şi interesele lumii ce-i stă la picioare. De altminteri, recenta declaraţie a Papei vorbeşte de la sine în ce fel este împărţită lumea şi care sunt principiile Vaticanului.

Cine a instrumentat presa din România, la plecarea dintre noi a Preafericitului Teoctist, asmuţind-o asupra Bisericii Ortodoxe Române şi a ierarhilor ei nu este greu de descifrat. Mai cu seamă dacă vom stărui asupra personajelor si a publicaţiilor care o fac. Domnul Mircea Dinescu doreşte „să prăjească nişte berbecuţi în sutană”.Cu armura pe care şi-a construit-o, sugând la ţâţele a două vaci, se ştie care, disidentul şi apoi revoluţionarul Dinescu pare imbatabil, el împărţind hainele albe ale inocenţei. Din păcate nimeni nu şi-a manifestat interesul să caute în arhiva PCR pentru a vedea ce statut a avut domnul Dinescu înainte de a-şi fi exprimat disidenţa. Întâmplător am nimerit, în fosta mea calitate de director de editură, la una din întâlnirile scriitorilor cu Nicolae Ceauşescu. Cred că la ultima. Erau prezenţi Elena Ceuşescu, Dumitru Popescu şi alţi mahări de care nu-mi aduc aminte. A fost o întâlnire maraton, a durat opt ore. Li s-a cerut satrapilor o seamă de drepturi şi libertăţi. Cu voce fermă. Până când i-a adus la disperare. Mai Ales pe Elena care şi-a mototolit furioasă carnetul de note şi a izbit cu el de masă. Ar fi bine, în marea de minciuni de acum spuse şi scrise despre scriitori, să se publice aceste cereri, ca şi cele formulate la ultimul Congres al scriitorilor. S-ar vedea de câtă dârzenie au dat dovadă unii dintre scriitori, de cât curaj.

Ceea ce m-a izbit la întâlnirea despre care vă vorbeam a fost lejeritatea cu care dl. Dinescu se ridica de acolo de unde se aşezase şi se ducea la masa prezidiului şoptindu-i cine ştie ce la ureche lui Dumitru Popescu zis şi Dumnezeu. Marele tartor al propagandei ! Artizanul epitetelor fără limită din presă şi din discursuri la adresa Faraonului şi al punerilor în scenă a deşănţatei slăviri a lui Ceauşescu. Repet, nu mai îndrăznea nimeni să facă aşa ceva, doar copilul năzdrăvan al poeziei româneşti şi preferatul Secţiei de propagandă a C.C. al PCR îşi permitea gestul pentru noi spăimos. Aşa că friptul berbecilor în sutană vine cumva pe vechi date ale domnului Dinescu

Lăsându-l pe moşierul poet în ale lui, ( În Vestea, periodic social –cultural care apare la Mehadia, scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, fost ofiţer de securitate, susţine altă variantă despre dl. Dinescu şi relaţia sa cu securitatea) să-mi daţi voie să-mi exprim cutremurarea faţă de abjecţia pe care o foaie ce se cheamă Libertatea o comite în numărul de vineri 28 sept. Pe prima pagină, cu litere de o şchioapă, respectiva publicaţie anunţă: „Popii au filme porno la hotel”. Sunt descrise cu gura plină de balele poftei camerele hotelului puse la dispoziţia preoţilor străini care au venit să participe la întronizarea Patriarhului Daniel. Băi cu pereţii de sticlă străvezie, saltele nu ştiu cum, vinuri din Chile la preţ exorbitant şi marea lovitură de presă este descoperirea că hotelul are program tv. pentru adulţi, adică filme porno. De aici concluzia că popii au filme porno. Subînţelegându-se că ei abia au aşteptat să vină în România ca să vadă asemenea filme. Ca şi cum în ţările lor de obârşie acestea ar fi necunoscute. Scârboasă manevră, miticească ticăloşie. Nu ştiu cât de bogată este Patriarhia, dar este clar că nişte oaspeţi de seamă nu puteau fi primiţi oricum.

 

Ion Marin Almăjan

Anunțuri