~Adrian Botez: „Quousque tandem abutere, Manolescule, patientia nostra?“

Se zice că Marcus Tullius Cicero, după rostirea celebrei catilinare (In Catilinam, I), care începea cu sastisitul “Quousque tandem abutēre, Catilina, patientia nostra?!” – timorat de posibilele consecinţe ale discursului său, din partea colericului şi vânjosului aristocrat anarhic, cu spirit dictatorial şi cam…prea hoţ, chiar şi pentru moravurile unei Rome aflate în descompunere (sec. I. a.H.) – ar fi tulit-o din Roma…să nu-l găbjească “beneficiarul” discursului său, sangvinarul Lucius Sergius Catilina (110-62 a.H.)…

Dar eu n-am să urmez ciudatul exemplu al celebrului orator, în primul rând pentru că sunt cu cel puţin 10 ani mai bătrân decât era Cicero, atacatorul cu vorba (pe când ataca…), al doveditului criminal, corupt şi iresponsabil de tiranic, în comportament… Sau, pur şi simplu, din curiozitate: bine, nu voi fi ajungând eu nici la glezna lui Cicero… – dar, chiar şi aşa, Elefantul (dvs.!) va simţi, oare, pişcătura puricelui (eu…)?!

Chiar aşa, domnule profesor Manolescu – deşi pe final de mandat: Preşedinte al USR, din 2005 (…unde premiile nu se dau decât cu “binecuvânare de la haham”!!! – dacă ar veni la “curtea” dvs. un şirag de scriitori “milogi”, în frunte cu Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Nichita Stănescu… – dvs. i-aţi da afară, pe scări, “pe rudă-pe sămânţă”, pe motiv că…v-au “feştelit” covoarele…persano-franceze…) – …ambasador al României la UNESCO, stabilindu-vă sediul la Paris (de unde vă conduceţi „şerbii” scrisului românesc…) – …mason cu grad ameţitor etc. etc.: până când noi, scriitorii României, va trebui să mai răbdăm abuzurile domniei voastre, de toate soiurile?! Directe – sau prin intermediari grozav de slugarnici…!!!

1-Aţi compromis, prin politizare, Alianţa Civică (fondând PAC, în 1991…) – de fapt, politizând-o, în interes străin de ţară…

2-Apoi, în 2005, l-aţi atacat pe cel ce simboliza lupta deschisă, cu orice risc şi jertfă, lupta AUTENTIC anticomunistă – pe Paul Goma – …dar şi pe cel care-l admira deschis, îl aproba şi-l publica pe Goma, din interiorul României: marele scriitor român Liviu Ioan Stoiciu… – pe atunci, redactor-şef adjunct la Viaţa Românească – singurul din acel colectiv de redactori, care chiar a vrut o împrospătare şi o propăşire a culturii din România, prin revista (pe care o dorea „fanion” al literaturii române… – re-înviind/re-înnodând, de fapt, o tradiţie interbelică, datorată lui Garabet Ibrăileanu…) – Viaţa Românească…

3-Conduceţi destinele celei mai nenorocite şi năpăstuite dintre breslele muncii/strădaniei/osârdiei româneşti – USR-ul, de la Paris, de parcă aţi putea să vedeţi ceva din mizeria cruntă, în care trăieşte scriitorul român, de acolo, de pe Champs Elysées, având în buzunare un salariu absolut năucitor, astronomic…

4-V-aţi înconjurat de o camarilă de lepre şi golani obraznici, „pupincurismul” fiind singura lor “profesie”… – cu balaoacheşul manelist Dan Mircea Cipariu în frunte…(…numai Elena Lupescu-Wolf vă mai lipseşte, ca să vă închipuiţi a fi Carol al II-lea…dar, dacă mai caut printre faldurii trufiei dvs. “regale”, e posibil s-o aflu şi pe domnia sa…)…

5-Pe când făceaţi emisiunea “Profesiunea mea, cultura”, la Antena I, aţi realizat înalta performanţă (la ore târzii, de beznă, ca-n consiliile veneţiene asasine… – dimpreună cu Paul Cornea, Lucian Boia şi Liviu Papadima – primii doi, anti-români şi anti-creştini prin vocaţie, iar ultimul, un păun cu creier de găină..­.) ca, “printre picături”, să decapitaţi românismul din România, distrugând, prin “iniţiativa” manualelor alternative (la comandă newyorkeză şi strasbourgheză…) şi Istoria, şi Limba/Literatura/Cultura Românilor… – deci, însăşi noima de viaţă a unui Neam…

…Ce v-ar mai fi rămas de făcut, pentru a deveni Dărâmătorul Desăvârşit al Duhului Românesc?! Păi, v-aţi uitat jur-împrejur şi aţi constatat că mai există, pe ici-pe colo, oameni şi reviste ale USR, care chiar vor să se prevaleze de ultima “slovă” a denominaţiei „sindicatului”(?! – …eu aş zice că o Uniune a Scriitorilor dintr-o ţară trebuie să fie ceva mai mult decât un sindicat şi doar ceva mai puţin decât o Academie… – ..nu-i vorbă, că şi Academia Română a devenit, azi, chiar mai puţin decât…un sindicat!!!) – …“R”… – …adică, din România/a Românilor – şi să scrie în favoarea românilor, fie aceştia doar nişte pârliţi de autentici intelectuali… – nu ca protejaţii dvs. imbecili şi perverşi, de tip Patapievici (pe care numai nu l-aţi luat de crescut, când a izbucnit scandalul aşa-zisei “expoziţii”, anti-româneşti şi anti-creştine, de la New York…) şi Cărtărescu (care n-a ratat nici măcar o singură bursă, pentru “afară”…). Şi, evident, prima revistă care vă stătea în gât a fost Viaţa Românească – iar cel mai incomod, (pentru un individ “uns cu toate alifiile”, cum sunteţi dvs.), prin atitudinea lui deschisă, curajoasă, principială şi profund uman-românească, s-a dovedit a fi, iar şi mereu, EXASPERANT!!!… – scriitorul de anvergură nu doar naţională, ci internaţională – LIVIU IOAN STOICIU!!!

De cum aţi venit la “tron” – şi de cum Caius Traian Dragomir a plecat (printr-o demisie forţată tot de domnia voastră!!!), “privighetoare în alte ţări”, aţi şi plănuit “victoria” asupra celui care vă stingherise, pentru moment (luându-i apărarea lui Goma… – care ar fi trebuit sacrificat, ca “antisemit” fabricat – pentru a nu mai “plana” – la fel de nedrept, recunosc! – aceeaşi parşivă “sabie a lui Damocles”, asupra capului dvs.! – care “vă cereaţi” în Masoneria Marelui Orient…) să obţineţi paşaportul pentru “mărirea franceză”…Când v-a venit bine la mână, v-aţi proptit “mafiotul din mânecă” – Nicolae Prelipceanu, la şefia Vieţii (tot mai puţin) Româneşti…şi, din acest moment, revista cu pricina a devenit, în fapt, Viaţa Manolească!!! Deci, LIVIU IOAN STOICIU, dacă n-ar fi avut contract semnat şi parafat (…şi ameninţat fiind de spectrul situaţiei ca, prin demisie, să-şi piardă până şi dreptul la şomaj…), ar fi “zburat”fără aripi…Dar poate mai bine i-ar fi fost: un şir nesfârşit de şicane şi mizerii (chiar şi din partea „colegilor” – lingăi care se lasă „montaţi” de şefu’, pe un blid de linte…!!!), izolarea completă, precum a ciumaţilor/leproşilor – ba ajungându-se la meschinăria supremă: scăderea, nejustificată, a „macro-salariului” lui STOICIU, de la 8 milioane (!!!) – la 6,5 milioane (este imposibil ca unul care are 500 de milioane LUNAR, să-şi închipuie/priceapă …”viaţa românească” a unui scriitor, cu 6,5 milioane, TOT lunar…), l-au adus pe omul-Stoiciu în pragul unei depresii psihice severe…Iar acum vreţi să-l scoateţi de-a binelea, să daţi de-a dura cu el?!…Să-l „executaţi”, în „beciul” USR?!

Nu-l compătimesc pe STOICIU (martirii pentru Adevăr nu sunt de compătimit…), ci sunt REVOLTAT!!! Şi consider totală lipsă de bun-simţ – a oricui nu se simte revoltat, de această situaţie scandaloasă, care se petrece, în văzul tuturor, în „ograda” USR!!!

…Domnule Nicolae Manolescu, atunci când eraţi profesor universitar, înainte de 1989, am asistat, întâmplător, la cursurile dvs. Eraţi un om fermecător şi formulaţi, curajos, sintagme strălucite, printre cuvintele cărora gâlgâia (cu o generozitate de Spirit totală…) patriotismul cel mai autentic – PATRIOTISMUL VALORII SPIRITUALE ŞI, ÎN PRINCIPAL, AL VALORII DE DUH ROMÂNESC!!! Aţi lansat, prin cronicile (de critică de întâmpinare, de la România literară) sute de tineri scriitori valoroşi…Aţi scris minunat, în Antologia poeziei româneşti, despre năpăstuiţii (prin omertà-ul comunisto-bolşevic, de atunci…) poeţi de geniu – Crainic, VOICULESCU, Gyr…Ce s-a întâmplat cu dvs., pentru Dumnezeu???!!! – …ce duhuri ale beznei vă zghihuie, din toate încheieturile, ca pe-un parkinsonian…?! – …ce stihii drăceşti v-au invadat sufletul şi ochii, de nu mai vedeţi decât propria mărire, clădită peste cadavrele tuturor, oricui, chiar şi peste cele ale întregului Neam Românesc…?! Ce-aveţi cu Liviu Ioan Stoiciu, poet şi scriitor de mare valoare artistică (…din păcate, însă, pentru dvs. – ŞI DE CARACTER…!!!), dar care şi-a văzut, întotdeauna, de necazurile vieţii lui, cu excepţia, binecuvântată, a momentelor când a trebuit dea mărturie / să mărturisească (…dacă n-ar fi făcut-o el, zice şi Hristos, ar fi împlinit-o pietrele!) – ADEVĂRUL???!!! S-a revoltat, chiar cu riscul vieţii, înainte de 1989… – se revoltă, chiar cu riscul asasinatului socio-“civil” (a se vedea celebrul caz Eminescu!), şi acum, la aproape 20 de ani de la…”Revoluţie”?! Păi, ce s-a schimbat, în România, după 1989 (…an pregătit şi de revolta sinceră – şi extrem de periculoasă, pentru el… – a lui STOICIU!) – dacă simplul şi vitalul act de a spune Adevărul, aduce, după sine, REPRESIUNEA CEA MAI NECRUŢĂTOARE…până la exasperare, până la asasinat, moral – dar şi fizic, în cele din urmă?!

Dacă nu s-a schimbat nimic, înseamnă că LIVIU IOAN STOICIU (şi câţi ca el!) a crezut, cu naivitate, că a fost Revoluţie… – şi atunci, musai, va fi nevoie de Adevărata Revoluţie…care va mătrăşi pe toţi impostorii, şi lingăii, şi leprele, şi javrele, şi mincinoşii, şi ticăloşii…Tare aş vrea, domnule Nicolae Manolescu, să nu meritaţi a vă număra printre cei care vor fi prinşi în viforul MÂNIEI SFINTE ŞI APOCALIPTICE – ATÂT DE NECESAR, ACEST VIFOR, ŞI DIN PRICINA DVS.!!! Puteţi să hohotiţi cu capul pe spate, batjocoritor, a supremă ne-încredere/sfidare (aşa v-a învăţat, poate, Parisul ateului – „tolănit” hulpav peste ciolanele albite şi capetele sângerânde ale Revoluţiei Franceze… – Paul Francois Jean Nicolas, viconte de Barras… – 1755-1829…), puteţi să vă chemaţi mamelucii, în frunte cu manelistul Cipariu…să vă zbârnâie din drâmbă, la ureche, în speranţa deşartă că nu veţi auzi Glasul Celest, Cel care glăsuieşte Prigonitorului Smintit (“Ce-ai cu mine, Manolescule, pentru ce mă prigoneşti?”), puteţi să vă puneţi mâinile la ochi… – şi, peste mâini, să năruiţi muntele de decizii de năpăstuire a Adevărului şi a Apărătorilor Lui… – tot vă va fi străbătut creierul de trăsnetul Luminii Scriitoare (…adevărata Lumină de Breaslă/Comuniune de Duh…): “Mane, Tekel, Phares!”…Şi veţi auzi, printre vocile corului (voci ale mărturisitorilor de Năpastă şi de Adevăr) – şi Vocea (oarecum însingurată, dar vibrândă!)…) a lui LIVIU IOAN STOICIU!!!

De acum încolo, TOTUL VA DEPINDE NUMAI DE DVS. – domnule PROFESOR nicolae manolescu…Dacă veţi crede în Dumnezeu şi-n Adevărul Lui, veţi proceda cu Dreptate şi Înţelepciune, măcar acum, în ceasul al 13-lea (dar, ÎNCĂ ÎN MANDAT!!!), înlăturând, cu scârbă, din dosul palmei, pe dosăditori, bârfitori şi linguşitori… – şi lăsând slobodă lucrare Dreptăţii…Dacă NU – atunci numele “moştenire îl veţi lăsa”… Ruşinii şi Blestemelor Înăbuşite -… şi, mai cu seamă, vă veţi lăsa Fiinţa (fizică şi de Duh) pradă unei pedepse mai înspăimântătoare decât orice putere de imaginaţie umană…

…Poate că, totuşi, aceste avertizări (venite, e drept, din partea unui biet purice…) vă vor obliga (pe dvs., câtumai Elefantul…!!!) să vă proptiţi, cu reală îngrijorare, pumnul în propria-vă bărbie…Ori de nu, vorba lui Toma Caragiu, Dumnezeu să-l ierte…: ”Elefantului îi va cădea trompa”…Dar, dincolo de acest accident fizic şi fiziologic, îi va cădea, cu zgomot infernal-uruitor, toată munca (sinceră şi conştiincioasă, cu bune intenţii…) a tinereţii domniei voastre, tinereţe faţă de care sunteţi pe cale de a deveni un netrebnic apostat…

…Tot ce v-am spus aici, nu v-am rostit răstit, cu intonări fanatice, de smintit/impostor, cu pretenţii de vizionarism… – ci, dimpotrivă, în chip de substitut (temporar…) al conştiinţei dvs. de om, de român şi de creştin, TOTDEODATĂ!!! – …conştiinţă pe care aţi prăpădit-o (deopotrivă cu percepţia corectă a realităţii!), sper că doar vremelnic, pe cine ştie ce coclauri, fizici ori de Duh…ai Parisului…

prof. dr. ADRIAN BOTEZ