~Anne Marie Bejliu: „Cerul ascuns în noi”

Iubirea dincolo de gând  

Fără cuvinte

curge iubirea în firele nopţii.

Aerul prinde conturul nisipului,

sfărâmat în oceanul de energii,

adormind în zbor.

Aburul simte chemarea ta,

în vibraţia culorilor infinitului.

Fără chip,fără formă,

doar valuri de fericire

străbat şi împletesc,

rotunda coroană

suspendată deasupra gândurilor…

Seninul se naşte

în vidul de cuvinte.

Doar sensurile vagi,

fire pierzându-se

dincolo de

libertatea simţurilor,

ard secundele în imensele safire.

Atingem vârful violet,

al chemărilor ametistului.

Între cer şi infinit

piramida îşi pierde forma,

scufundându-se,

În arcurile întrepătrunse

ale curcubeului.

Jumătate Yin, jumătate Yang,

forţă şi blândeţe unite

într-o unică şi profundă inspiraţie…  

Suflul iubirii trimite,

miilor de petale purpurii,

finul strat sidefiu.

Palmele noastre

devin,

curgătoare izvoare de lumină,

prelungind

în memoria timpului,

miezul  iubirii

de dincolo de gând…

O simplă atingere,

ireal de tandră,

uneşte spiritele noastre,

dăruind veşniciei,

împlinirea…

Numele tău  

Te întrebi,

de ce atât de uşor cuvintele

curg pe aripi de suflet?!

Numele tău cuprinde

o viaţă nouă,

un nou drum de lumină,

un zbor,

cu aripile strânse de teamă,

un vis,

până acum neîmplinit.

Albă rază am primit în dar.

O port, în miezul noilor clipe,

în cupa iubirii frunzelor gând. 

Întunecata scoică,

azur a primit…

Rotund,

mângâie perla luminii pure…

Adevărata iubire  

Floare de gheaţă

topită în lumina zâmbetului tău,

simt iubirea…

Nesfârşită blândeţe,

reflexie pură a sufletului,

îmi dărui.

Flacăra iubirii

arzând mocnit

în arcuri de sunet,

tandru mă învăluie amintind,

arderile interioare unite,

într-un singur contur.

O îmbrăţişare

prelung  purtată în spaţiul

trăirilor noastre…

Fierbinţi,

palmele se apropie,

gândul alunecă odată cu sunetul…

Magia cuvântului unic,

vibrează în inima mea

picurând

sensul profund al bucuriei…

Sensul profundelor mele tăceri 

Tu,

eşti sensul

profundelor mele tăceri,

adevărata iubire

cuprinsă

în bulgării de lumină.

În fiecare clipă,

în căuşul palmelor,

ochii mei mângâie tandru,

darul tău.

Cascadă de lumină,

toropitoare fericire

explodează atunci,

prin fiecare fir

al fiinţei mele…

Melodia armoniei inimilor  

Sunetul luminii alunecă

în valea însorită

a Tunhuangului.

Ne întâlnim spirite rebele

culegând,

fiecare clipă de fericire.

Învăluiţi într-o iubire nelimitată

de spaţiul strâmt al lutului,

modelăm

în raze de soare alb trăiri,

îmbinăm

în fiecare secundă,

culorile calde ale bucuriei

de a fi doar noi acolo,

pe insula albastră,

construită pe aripi de îngeri.

Susurând

melodia armoniei inimilor,

cald pătrunzi,

în profunzimile miezului

arzând în palmele tale,

nodurile durerii.

Ne ascundem în firul de iarbă,

zâmbind ploii.

Gânduri împletim în priviri,

iubind armoniosul drum

al izvorului cristalin

printre pietrele albe,

rotunjite de visuri.

Sinceritatea conturând-o…
Mi-a tremurat
gândul,
odată cu frunza crudă,
inspirând
esenţa iubirii.
Am simţit clipa
apropiindu-se în grabă
de miezul cunoaşterii.
Sevă dulce,
în fine picături de argint
mi-ai dăruit spunându-mi,
că sufletul meu
e unda vibrând
în apropierea tandreţei tale.

Mi-ai dăruit chemarea,
prelung luminată
de dorul tău…

Sinceritatea conturând-o,
în simpla dorinţă

de a iubi
şi
de a fi iubit.

Aproape de ţărm,
răsăritul
ne-a surprins paşii alunecând
în aceeaşi clepsidră în care,

aerul mereu pur
inundă trăirile noastre.
Într-un armonios
amalgam purpuriu,
lumina cuprinde,
seninătate şi bucurie
dormind fericite,
frunte lângă frunte….