LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Ana Moldovan: „Tot ce era de spus“

Si nu voiam  si nici nu indrazneam sa deschid ochii si cum imi alergau bataile inimii si cum alerga fiecare respiratie si nu era  aer sa poate sa astampere si cum dincolo de durere ,rostogolire in trup si fara de gand ,,,,,,,doar simtire adinc in fiinta te mangaiam si te imbratisam si era mult freamaaat,amestecat ,framintat, freamat pina la sarut ,pina la imbratisare ,cu gandul ,cu visul ,cu sufletul ,suflet taci nu taci suflet al nostru al dragului ,intrepatrundere de simturi de alunecare de amestecare de drag ,draga gasire ,regasire ,noi ,fara a stii de unde incepem si nici nu e o intrebare ……..noi intreg ….aroma ,gust ,respiratie ,inimile batand de-odata aceeasi bataie ,acelasi de implinit si implinind mereu secunda ,unda ,culorile ,privirea ,simturi toate de-a valma alegandu-ne pe piele ,in puls ,fior pina adinc de toate de tot unde e limpede ,unde nici rostirea nu poate cuprinde ,doar firea crescand decat fara de seamanul cant ,necuvint …impletire…..

ANA MOLDOVAN