~”Scrinul negru” într-o interpretare teatrală – un comentariu de prof. dr. Viorel Roman (Germania)

Romanul „Scrinul negru” (700 p.) a lui George Călinescu este o prelucrare literară clasică a tranziţiei de la societatea burghezo-moşierească la dictatura proletară moldo-valahă. Acum, în tranziţia inversă de la socialism la capitalism, de după Revoluţia din decembrie 1989, Teatrul din Timişoara a înscenat adaptarea, prima de altfel, cu prilejul comemorării a 40 de ani de la moartea autorului acestei capo-doperei a literaturii române. Eternul conflict dintre „lumea veche” şi cea „nouă” es-te prezentat pe scenă pe două planuri distincte, antagoniste. Comuniştii în salope-te sunt mai tot timpul la înălţime, pe verticală, pe schelă. Ei construiesc o „lume nouă”, mai bună şi în cel mai rău caz au accidente de muncă. Atunci vine targa şi sunt eliminaţi rapid. Boierimea moldo-valahă ajunsă după război sub ruşi, de izbe-lişte, complet dezorientată, în haine ponosite dintr-o altă epocă, supravieţuieşte de pe o zi pe alta, se târie la propriu şi la figurat pe orizontală şi sunt conduşi pe ulti-mul drum de un Monsenior romano-catolic confuz, care trăia desigur în semilegalitate, complet străin de societatea ortodoxo-comunistă care-l înconjura. Piatra unghiulară a acestei tragi-comediei este bietul Ioanid, un arhitect tributar filozofiei idealiste a lui Platon, care întră prin hazard în posesia unui scrin negru plin de scrisorile, fotografiile şi iluziile unei lumii condamnate, pe cale de dispariţie. Cele două lumi paralele, care nu au comun decât limba română, cu toate că boierii moldo-valahi comunică, pentru a nu fi înţeleşi de prostime, cu predilecţie în fran-ceză, sunt unite de o coriografie de excepţie şi o muzică de epocă fascinantă, dar mai ales de idealismul bietului arhitect romantic. Performanţa celor peste 27 de actori, care fiecare au realizat caractere de neuitat, merită o cronică elogioasă şi e la fel de mare ca cel al regiei şi scenografiei. Spectacolul va face fără îndoială scoală, pentru că transpunerea operelor literaturii române clasice pe scena teatre-lor e la încă început şi după tranziţia de la capitalism la socialism acum trăim fe-nomenul pe dos la fel de tragi-comic, comunisti reciclati in capitalisti. Nimic nou sub soare. In fine, adaptarea si înscenarea Scrinului Negru este nu în ultimul rând un cadou al colectivului Teatrului National d-ei director Lucia Nicoară, care a slujit 15 ani „scrinul cu iluzii” din Timişoara.

VENISTI. VEDISTI. AUDISTI.

Prof. dr. Viorel Roman, consiler academic la Universitatea din Bremen, Germania