Ispita unanimitatii

Visul dement al tuturor si fiecareia dintre „puteri” si inca mai vartos „ocupatii, a fost si a ramas cel al „unanimitatii”.Realizarea unui sistem in care o singura ideologie sa fie acceptata,un singur sistem de valori,o singura structura de impartire in „bine” si rau.Acest vis a insemnat incercarea de face cutare sistem de „putere” sau „ocupatie” vesnic,fara putinta de a fi clintit. Este fara indoiala ca orice om cu minimal bun simt ar trebui sa suspecteze incercarile de asezare a unei „unanimitati” si ar trebui sa stie bine ca in spatele si la capatul oricarei incercari de „unanimitate” va rasuna sinistrul cor al celor incatusati,un cor care in secolul care a trecut,intunecatul si sangerosul veac douazeci, a zbierat ba „Sieg Heil”,ba „Stalin,Stalin” ,ba „Ceausescu,PCR”.La capatul campaniilor de impunere a „unanimitatii”, a ideologiei unice , ne asteapta puscariile si lectiile de indoctrinare.

Prin „unanimitate” de gand „puterile” si „ocupatiile” decazute ,cel mai adesea avand in frunte zugravi, pantofari,marinari dubiosi si intotdeauna cretini,au neputincioasa indraznire de a crede ca vor putea obtine legitimitate. Aplauzele sicofantilor, aceste „puteri” le considera „sentimente nationale” .In lumina celor spuse mai sus , cu atata mai sinistra apare „unanimitatea” ideologica impusa in Romania prin „elita de mahala”,condeierii mercenari,fripturistii din vocatie,modiocritatiile patente ,al caror singur vis este accesul la bugetul de stat.Cei care dau nume rau ,prin asociere,intelectualitatii romanesti.Sunt cei care,pur si simplu,au pastrat sloganele comuniste ;insulta traditiilor romanesti,insulta Ortodoxiei si au inlocuit lauda Uniunii Sovietice cu lauda noului „imperiu” si a celor ce il reprezinta,”Piata Comuna” sau NATO.
Ispita unanimitatii este una dintre cele mai degradante incercari data fiecarei generatii.In aceasta privinta,inca in veacul al III-lea d.H. limpede avertiza Sfantul Antonie cel Mare,”va veni o vreme cand oamenii vor innebuni,iar pe cel care nu va innebuni il vor ura,caci nu va fi ca dansii”.

ALEXANDRU NEMOIANU