LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~”Un cuib de vulturi românesc: Mehadia”

In peisajul istoric al Banatului muntos Mehadia are un loc special.Despre importanta locului au scris, cu enorma admiratie, mari scriitori si istorici intre care este suficient sa pomenim pe Nicolae Densusianu si pe Nicolae Iorga.

Mehadia a fost in mai multe chipuri un soi de „capitala” si centru de autoritate, administrativa si culturala, a Banatului muntos ,Banatul cnezilor liberi si al „granicerilor”. Mai mult inca, Mehadia a fost un „model” care a promovat progresul romanesc. Aceasta vitalitate exceptionala se manifesta plenar si azi. Nu numai sub forma adaptarii economice si sociale rapide ci mai ales a modului in care modelul existential romanesc este pastrat cu strasnicie si eleganta. Cateva  realizari culturale (de fapt publicistice) ilustreaza aceasta afirmatie.

Din 2006, prin truda si jertfa Primarului Mehadiei,Domnul Iancu Panduru,si a neobositului scriitor si ctitor de cultura Nicolae Danciu-Petniceanu, in Mehadia  este publicata revista lunara „Vestea”.

Aceasta revista, publicata cu jertfa, emotie, generozitate si, mai ales, cu dorinta de a face bine, infatiseaza, simultan, trecut si prezent deci, statornicie si vesnicie romaneasca.

(Cu bucurie am vazut un studiu al meu dedicat bunicului meu patern,Dr.Virgil Nemoianu, medic al Mehadiei din 1905 pana in 1930, cand a inchis ochii, studiu publicat in volumul „Taramuri”. Acel studiu a fost republicat in numarul din Iulie, 2007 al revistei „Vestea”. A fost publicat cu un asemenea entuziasm incat Profesorul Doctorand Iulian Lalescu l-a si ..semnat. Dar aceasta „mica” nantelegere nu afecteaza in nimic scopul propus.)

In 2007, la Editura Gordian, sub indrumarea aceluiasi Nicolae Danciu-Petniceanu aparea ,”Mehadia,Vatra istorica milenara”, avand 283 de pagini.

Volumul infatiseaza momente semnificative din istoria Mehadiei si personalitati care au stralucit in trecutul ei.(Intre ei Generalul Cena, Preotul Iosif Corilona Buracu(unchi al semnatarului acestor randuri),Doctorul Virgil Nemoianu si altii.)

Publicatiile amintite arata felul in care,in vremea „globalismului”,modelul existential romanesc este viu si scanteietor ,in forma mereu originala (semnul autenticitatii),modul in care acest model este trecut din generatie in generatie intr-un chip care nu poate fi numit altcum decat eroic.

ALEXANDRU NEMOIANU