LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Doina Drăguţ: Poeme

Sclipirea zăpezii

extremele se ating

într-un sentiment

complex

lipsit de lumină

simbolul înnobilează

vârfuri

sub sclipirea

zăpezii

neprevăzutul

 

Uimirea speranţelor

golit

de plecarea mea

pustiul se dezlănţuie

mă minunez

(uimirea speranţelor mele)

dau la o parte pereţii

zilele curg

 

Toamna

punct îngheţat

picurând tăcerea

culori adunate

năvalnic unduie

toamna adun

pe o răsucire

de oră amiaza

lumină prelinsă

în vorbe adun

se clatină timpul

tremură drumul…

 

Flacăra dorului

în privire ţin

suspendat un strop

din pădurea de brazi

jupuită de ramuri

lumina cade

în apă

pe o lespede

lângă o aprindere

flacăra dorului vine

retezat suind

sunetul corzii

într-un gol

din univers

 

Între cer şi cuvânt

melodia ruptă vioarei

se înalţă în zborul cioplit

(coloană-fără-de-sfârşit)

urcând aşezarea

în val răsturnat

între cer şi cuvânt

somnul se înviorează

lângă o pădure de fluturi

Arde în cântec parfum

fonturi pe apă

fonturi în vânt

dacă le citim

e superlativ

arde în cântec

parfum

oval aflai

şi golul este o formă

cineva în locul tău

ar dormi

semnul de întrebare

este strădanie

pierdută

dare înapoi

cresc fiori

în profunzimi

înşelătoare

totul se întâmplă

tuturor deopotrivă

 

Pasărea cerului

îndepărtarea de timp

spre nici un fel

de plutire

concentrează

împrejurul

presimt risipită lumina

pasărea cuprinde cerul