LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Cezarina Adamescu: „Eminesciana 120“

INVOCAŢIE

Vino-mi-te, vino iară,

Şi te adă, adă-mi-te,

Să aprinzi o stea amară

Dintre stele năruite.

Adu-mi viaţă din murire,

Trage-mi cerul în priviri,

Mlaja întru nălucire

Pân’ la primele iviri

Ale tainicei Selene

Raiul înviind în gând

Când se prăbuşeşte-n vene

Sângele de dor, plângând…

Vino, palide  Luceafăr,

Ca pe valuri reci călcând

Din imperiul încă teafăr

Părăsit de nu ştiu când…

Şi mai adu-mi strop de rouă,

Apă vie şi nectar

Să-mi acoperi – pleoape – două

Cu parfum de flori de har;

Că-n grădinile celeste,

Al Veronei sfânt Emin

Ne va fi, ne-a fost, ne este

Pururi românesc destin!

14  iunie 2009
___________

C R U G

Îmi aţipesc toţi mugurii pe sân

Robiţi de taină şi de grabnic cântec.

E prea rotund prezentul să-l amân

Şi să-mi alung simţirile din pântec.

Să nasc, aş vrea, din dragoste plămadă,

Hyperioni rătăcitori, plăpânzi,

Nemuritori când anii stau să-mi cadă

Hlamidă peste umerii rotunzi.

Şi ascultând al timpului meu bucium

Să mă predau statornică, supusă,

Nemuritoare cumpănă de zbucium

De mreaja apei să mă las sedusă

Să răscolesc zenitul cu lavanda

Sărată din ţărâna obrintită

Şi unei mânăstiri să fiu ofranda

Ca Ana lui Manole înzidită.
___________
PREŢUL NEMURIRII
Cobori din vis ca din străveche rună

Cum ochiul de Luceafăr luminează

Întreaga boltă de simţire trează

Şi lauri veşnici fruntea-ţi încunună.

Străbaţi genune şi te-ntrupi aieve

Cutrierând adâncuri răcoroase

Şi te-nsoţesc ondine luminoase

Născute chiar dintr-ale apei seve.

Se risipesc în urmă tulburi nouri

Şi zvonuri de daimonic frig, hlamidă

Desăvârşesc privirea ta lividă

Şi blânde se aud pe rând, ecouri;

Te rătăceşti fecund în somnul firii

Străluminând o lume fără seamăn

Alături de Hyperionul geamăn

Născând un vis cu preţul nemuririi…
___________

ORICÂT AŞ MURI
Şi iarăşi devin anonima

captivă năucitorului vis

-travesti-

cum numai Hyperionului  sunt

rătăcită cu faţa spre Cruce.

Convoi de luceferi

blând mângâindu-mă

şi înstelându-mă-n frunte

c-un semn minuscul

dovadă că

-oricât aş muri –

MĂ VOI NAŞTE

în acelaşi misterios labirint

rătăcindu-mă…
CEZARINA ADAMESCU

14 IUNIE 2009