~Const. Miu: „Tipologia feminină în proza lui Marin Preda“

După felul cum femeia predistă se implică într-un cuplu erotic, distingem următoarele categorii:

1. cuplu erotic liber (Niculae Moromete – Marioara lui Adam Fântână);

2. cuplu erotic activ (Simina Golea – Niculae Moromete; Călin Surupăceanu – Maria Niculae; Polina – Birică; Luchi Dumitrescu – Paul Ştefan. Din simpla înşiruire a acestor cupluri, se poate lesne observa că în majoritatea cazurilor femeia deţine primul loc, pentru motivul că ea este cea care face demersuri spre a-şi cuceri şi păstra partenerul.);

3. cuplu erotic pasiv (Călin Surupăceanu – Viorica; Petre Sterian – Rodica – aspect specific fazei de buimăceală a Rodicăi; doctorul Munteanu – Constanţa);

4. cuplu erotic temporar (Ilie Moromete – Fica; Victor Petrini – Căprioara; Victor Petrini – Nineta Romulus; Victor Petrini – Matilda; Victor Petrini – Suzy.

De remarcat faptul că marea majoritate a cuplurilor erotice, în proza lui Marin Preda sunt temporare, femeile (de cele mai multe ori), dar şi bărbaţii căutându-şi după un timp alţi parteneri.

5. cuplu erotic stabil şi indestructibil (Polina – Birică).

Vorbind despre personajul feminin, de cuplurile şi triunghiurile erotice, sesizăm atât spaţiul în care se manifestă erosul (în acest caz fiind vorba de unul închis sau deschis), cât şi  vârstele sau anotimpurile erosului. Numai aşa se poate înţelege şi aprecia psihologia personajelor feminine în proza lui Marin Preda.

Se cuvine să menţionăm că în romanul Marele singuratic sunt reluate o serie de personaje feminine din romanul Moromeţii. Dar Marin Preda nu se limitează la o simplă reluare a acestora, tale quale. Ele sunt privite din alt unghi, personalitatea lor conturându-se cu pregnanţă ca urmare a contactării de noi relaţii cu personaje care în Moromeţii nu apăreau. Unele personaje feminine însă, cum ar fi Catrina şi Ilinca ies din atenţia romancierului, ele devenind personaje de decor. Ca urmare a acestui fapt, nu le-am luat în discuţie decât aşa cum apar ele în Moromeţii, căci în Marele singuratic autorul nu mai aduce, în privinţa acestor două femei, amănunte suplimentare, aşa cum face, spre exemplu, în cazul Marioarei lui Adam Fântână.

Ca o curiozitate, în privinţa comportamentului personajelor feminine din proza lui Marin Preda, trebuie să subliniem faptul că mai toate intră în cupluri ori triunghiuri erotice, dar puţine sunt cele care de-a lungul fluxului evenimenţial rămân constante. Ca o trăsătură distinctivă a felului lor de a fi este uşurinţa cu care acestea fac sau desfac un cuplu ori triunghi erotic. Exemplul cel mai elocvent îl oferă Matilda, din romanul Cel mai iubit dintre pământeni. Aspectul  acesta nu trebuie să mire pe nimeni sau să-l ducă în vreun fel cu gândul la subestimarea femeii prediste. Nu din infidelitate femeile fac şi desfac cupluri ori triunghiuri erotice şi nici datorită atracţiei lor spre necunoscutul pe care orice bărbat îl are, ci din nevoia acută de a-şi găsi echilibrul sufletesc, de a atenua, pe cât posibil, fluxurile şi refluxurile apelor sufletului lor. Desigur, nu toate personajele feminine prediste au un asemenea ţel. Bunăoară, inconsecvenţa Matildei se datorează laturii demonice preponderente, pe care sufletul său o are şi pe care o ascunde cu priceperea unei actriţe cu experienţă.

Galeria tipologică a personajelor feminine în proza lui Marin Preda comportă două dimensiuni: orizontalitatea, în sensul cuprinderii unui număr impresionant de caractere, mergând până la aşa-numita defeminizare (cazul Polinei) şi verticalitatea, sub aspectul sondării zonelor ascunse ale sufletului feminin. În aceasta constă meritul lui Preda atunci când se apropie de sufletul femeii.

prof. dr. CONST. MIU