~Angela Nache Mamier: „In memoriam“

Motto: « Creatia, ca si moartea, e o forma deplina a singuratatii » -Artur Silvestri

–fragmente–

Pentru ca azi, 30 noiembrie, am aflat vestea trista a decesului Dlui Artur Silvestri.

Ţin sa îi multumesc si pe aceasta cale ,caci datorita generoasei sale propuneri de editare a cartii mele CELEBRATIO ,acest mic volum a vazut lumina zilei în iunie 2008 . Subtitlul “Ma Roumanie mystérieuse” era ideea domniei sale ,la care nu m-am opus ,caci sa bonne foi era imensa,”oceanica”… Dedicatia mea « Dlui Artur Silvestri pour son humanisme » ma bucura ca îsi are locul pe aceasta carte ,pentru care s-a zbatut … Cine putea ghici ca mai avea doar 5 luni de trait ?

……………………………………………………………………………………………….
Nu ne cunosteam. Întamplarea a facut ca a scris despre versurile mele în Luceafarul (1981) vreo 5 rânduri de apreciere si când am “reaparut”(în ian.200 dupa 20 de ani,a fost (împreuna cu dl.A.I.Brumaru )nespus de atent la scrierile mele, m-a publicat, m-a încurajat cu o bunăvoinţă de adevarat Mecena, dezinteresat si nespus de liber de spirit…

…………………………………………………………………………………………………..
Scriitor complex, spirit enciclopedic, stiu ca dorea sa umple satele si orasele de carti, avea proiecte faraonice pentru multiplele reviste de cultura lansate pe internet,ca încuraja multi dintre tinerii scriitori, a regândit literatura si poate ca a suferit de aceasta neîntelegere, datorita unor vremuri tulburi

…………………………………………………………………………………………..

Artur Silvestri visa sa ne reuneasca în revistele sale on line si credea ca este posibil ca aceste forte “risipite ” peste tot în lume sa Existe din nou , prin si pentru cultura româna ,pe care o reprezentau ,fiecare dupa puterile sale…
Eu l-am cunoscut “honnête et franc”si cred ca a încercat sa dea lumii „le meilleur de lui-même”, până la epuizare!

………………………………………………………………………………………………….
Artur Silvestri apartine de acum înainte istoriei literare…Ramâne ca persoanele care l-au cunoscut si stimat sa continue « partea de viata » netraita de el,de care a fost obligat sa se separe,(singura maniera de a continua si aduce la bun sfârsit proiectele sale atât de curajoase si de numeroase)

…………………………………………………………………………………………………..

Un scris marunt ,egal,echilibrat,uneori incisiv dar cu justete ,acum la relectura lor îmi dau seama ca ramasese tânar de spirit si ca nu si-a tradat idealurile si viziunea sa înalta despre lumea scrisului ,ceea ce i-a dictat forta de a traversa o epoca tulbure si agitata istoric .

Moartea sa neasteptata m-a împins sa recitesc cele 6 scrisori (primite de la el demult, la debutul meu în România), sa-l reînviu într-un fel, sa înteleg mai bine personalitatea acestui om pentru care în 1981 eram(eu ma ignoram…) o valoare sigura si peccare (eu reaparând dupa 20 de ani !) o va saluta cu aceeasi marinimie si generozitate execeptionale !

In cele 6 scrisori spunea cam acelasi lucru, ma încuraja, ma analiza (la primirea cartilor) îmi deschidea ochii cu un suflet zelos de animator sfatos si competent(desi eram cu 4 ani mai în vârsta se comporta si se va comporta dupa 30 de ani ca o dadaca !)

Care erau gâdurile de acum 30 de ani ale tînarului Silvestri ?

A nu frecventa cenacluri,a nu deschide usile cu…telefonul, a nu cunoaste pe unde sunt institutiile literare si atât de odiaosa cantina a scriitorilor-ei ,bine, iata un caz rarisim în literatura de zi. Ce deducem de aici ? Ca valorile zilei nu sunt valorile de mâine caci esenta în biografia literara consista în a scrie solitar, departe de uriasa masinarie administrativa, mai presus de mode si, precum ziceti, cu o remarcabila sagacitate, impenetrabil la cronologia exterioara care îl tulbura pe scritor în loc de a-l stimula .

Literatura este, într-adevar stimata doamna, un exercitiu singuratic asemanator reveriei. …………..

Ma feresc sa cunosc personal(scriitorii)spre a putea sa vad opera despartita de presiunile omului fizic, deci faptul ca sunteti izolata, ma face sa admir o astfel de reprezentare morala………………….

Ceea ce va doresc este durabilitatea etica, taria de a elimina din « literar »tot ce este perisabil, « ceara estetica » în urechi ,precum Ulise ,spre a trece cu seninatate dincolo de parelnicele tentatiuni ale clipei” .

………………………………………………………………………………………………

1983:« Creatia ,ca si moartea, e o forma deplina a singuratatii »…

…………………………………………………………………………………………………….

În anii din urma, când am reluat corespondenţa, era fericit ca « avem niste publicatii foarte citite si cu o anumita influenta,aproape 5000 de cititori ».

Azi am înteles cât era de ocupat caci continua « sa lucreze pe hârtie si continui sa lucrez la arhiva, manuscrise ,carti neterminate etc.

…………………………………………………………………………………………………………

Tinea neaparat sa distribui pachete de carti necunoscute în Franta si care meritau a fi pretuite : « V-as ruga sa donati bibliotecii din Sète, caci daca o carte sta în biblioteca,poate ca, peste ani ,va fi atinsa de cineva si, poate chiar deschisa ;am învatat acesasta de când ,într-un sat din Occident ,am gasit o carte româneasca la asezamântul din comuna si mi-am dat seama ca « samânta poate fructifica cine stie când »……..

………………………………………………………………………………………………………….

Artur Silvestri a fost un autor pentru care a crea si a scrie este un act obsesional, aspirând spre un ideal crestin viguros .

………………………………………………………………………………………………

Impotriva mortii nu mai putem opune decât fortareata memoriei, pe care cuvintele dlui Silvestri au înaltat-o ca un Mester Manole ,care s-a sacrificat el însusi cu buna stiinta pentru edificiul sau grandios, caci moartea Anei i-ar fi fost de neconceput…de nesuportat …O data mi-a scris ca « nu ne vom vedea niciodata »,nu demult, când i-am sugerat sa nu ezite sa vina împreuna cu sotia sa doamna Braescu sa ne vada ,daca au drum prin Sudul Frantei …Era prin iunie anul acesta …si din pacate evenimentele tragice s-au grabit sa îi dea dreptatea,nu « ne vom vedea niciodata » rasuna tainic,tragic si misterios …

ANGELA NACHE MAMIER, Franţa