LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Monica Ilaş: „Zăpezi abstracte”

ZAPEZI ABSTRACTE

singura
In gand mai viscoleste inca

ninsori albastre si fierbinti,

deci, niciodata alba stinca

nu m-a vandut pe trei arginti!
Si niciodata, din iubire

n-am coborat iar pe pamant…!

Imi caut singura iesire

spre bezna alba, prin cuvant!

cumpana
Castiga cumpana si pierde

secundele-n ecou rasfrante,

padurile cu suflet verde

si fluturii cu aripi frante…
Ma pierde cumpana cand suie…

…Apoi castiga un razboi!

Sunt intamplarea care nu e

decat blestemul albei foi…
Ma schimba cumpana-n statuie

ma viscoleste printre voi!
pustiu
Si-a inceput pustiul verde

eram acolo eu, erai si tu,

era si clipa care pierde

abstractul da si polul nu…
Si se vedea ca niciodata

nisipul gri, secunda ta,

eu eram blanda vinovata

tacerea care se-auzea…
Tu – o silaba-nsangerata

de gandul stins din vina mea!

rondel
Si steaua care sta acum la panda

in ziua ta cu trupul stins,

cand trece pasarea flamanda

peste fantani cu ochiul nins…
Si ploaia albastra si plapanda

si cel mai alb cuvant invins

de steaua care sta acum la panda

in zarea mea pe cer aprins…
Pe trei arginti o sa ne vanda

si-o sa ne piarda dinadins,

secunda alba si plapanda

si ceasul verde neinvins

de steaua care sta acum la panda!

J.S. Bach
In fuga zeilor. Un clopot…

Si vaile cazand incet!

Si cavaleria in tropot

(Sonata lunii o repet…)
Si mana ta o sa-mi raspunda

in versul trist si impacat:

un strop de roua, o secunda…

lumina albului pacat.

sunet
Sunetele sunt matase,

fara umbra si albastra…

Zarul spune sase-sase

cand masoara sansa noastra…
Sunetele sunt o vale,

(focul unui portocal),

numara si pun la cale

in adancul alb oval,
intre versurile tale

sa ard ger si sa fiu val,

sunt un mugur de matase

cu miez alb! Deci – sase-sase…!
Beethoven
Si mugurii inseninati de roua,

Si linistea aprinsa de furtuna,

cuvintele impartasite noua

si o secunda care sta sa-apuna…
Si bezna clara dimprejur invinsa

si stelele in cer arzand tacere

din sunetul oval suav prelinsa

greseala, o vocala o durere…
Si mugurii si sfanta adiere

si stelele in cer arzand tacere…

…Pianul alb, sonata lunii – sfere!
Sfantul Don Quijote
(Paranteza)
Cand iti vine o scrisoare de la un necunoscut,

cu un semn de intrebare desenat la inceput,

sa-i raspunzi in spaniola si uitand tot ce-ai stiut,

sa-l gasesti fara busola, in desertul sau tinut…!

Semnul de arama. Templele luminii.

Intamplarea verde. Marile erori.

Inspre miazanoapte – turle mute, pinii

Sfantul Don Quijote. Luptele cu mori!

Raul care urca. Macii de argint.

La rascruce – doua rauri ramurite.

Drumul catre tine, printr-un labirint.

Nimfele de gheata albe despletite…
Sfantul Don Quijote sa te aiba-n paza!

Vantul care bate sa te arda bland!

Don Quijote – sfantul – pana la amiaza

sa te aiba-n paza, sa te schimbe-n gand!
noapte
Ard umbrele pe tarm aprinse;

corabierii au plecat…

nisipurile curg invinse

spre insulele de agat…!
Se naste alba o poveste;

un miez de noapte, un blestem!

Prind pasarile iar de veste

si rasunam si nu suntem…
Se naste alba o poveste;

corabierii nu mai vin!

Mileniul care-ncepe este

cu o durere mai putin…!
trandafirii galbeni
Cad mugurii la margini de religii

cand verzile monezi batute-n ape

duc trandafirii galbeni in vestigii

si-nalta mare arde mai aproape…
E rece focul semnelor desprinse

dintr-un ceaslov uitat pe masa…

Trec vastele pustiuri stinse

prin umbra veche-a unei case…
E straja de matase violeta

fara legenda dusa intr-o cupa

si armoniile de trioleta

rasuna inainte sa se rupa…!
trist
Sa nu fii trista, azi sunt trist;

am cu o frunza mai putin…

Sunt foarte trist fiindca exist

in chiar aroma mea de crin!
Sa fii frumoasa, daca sunt

de trei petale impartit,

daca in gerul din cuvant

sunt fiul tau dezmostenit!
(Mi-a spus, azi, crinul meu cel sfant

alb viscolit. Eu nu mai sunt!)
iarna
In vers e pustiu si racoare,

pe mari, arde ger absolut;

se pierd continentele-n zare

cu ultimul sfert de minut…
Sunt prima, deci ultima rana

deschisa. Pe albul altar,

port bezna in loc de coroana…

si sunt doar cuvant! Si dispar…

MONICA ILAŞ