LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Angela Baciu: „Poem de octombrie”

“Stiu cine traieste in stele.

            Adanc mi se-afunda inima-n noapte

            Asa mor indragostitii

            Trecand pe langa tandre tarii »

                        (ELSE LASKER-SCHULER)

                                                                                                Bucurii trufase in jurul tau se vad. Doi stalpi inalti reci uneori ti-e lene sa visezi spune el alteori miroase a naftalina trupul tau spune ea cu totii avem impresia( !) ca dureaza mai mult cantecul decat muzica…

                                                                                                Ar trebui sa ma bucur cand privesc intr-o vitrina de pe terasa de peste drum ma priveste lacom un barbat trecut de prima tinerete se holbeaza chicoteste sa ma striveasca ar vrea in vitrina privesc fix doua secunde apoi trec mai departe n-am inteles niciodata de ce femeia la 40 de ani e singura

S

 I

   N

      G

        U

          R

             A

                                                                                                Ai vrea sa gasesti in fiecare primavara acelasi gust precum placinta mamei facuta in copilarie acelasi parfum a primului barbat adorat aceleasi culori pe aripile pasarilor care zboara atat de departe. Pregatita sa fiu pentru O NOUA ZI. Mi se clatina pentru a nu stiu cata oara trupul.

 

mult mai dese sunt aceste vertijuri ameteli fara rost

acest zumzait in urechea dreapta

ma tem sa nu-mi pierd sufletul prea devreme vreau sa fiu mereu treaza intre noapte si zi acolo cu el sa-i simt durerea

cand se va termina bolboroseala asta frica zilei de maine, ce va mai fi maine dimineata,doamne…

                                                                                                Nu vreau sa ma joc cu ziua de maine in labirinturi nestiute am fost ademenita de tanara sa ma calesc

Sa fiu puternica noaptea e din ce in ce mai scurta ce parsiva e viata asta

Daca nu ar fi fost aruncate atat de prost zarurile astea pe tabla timpului (sa fi fost macar doua zaruri de 5) nu mai mult….

Dar n-a fost sa fie……pielea mea se intinde tot mai mult se face frig atat de frig in acest vechi oras adoptat cu aceeasi oameni

Aceleasi neputinte

Aceleasi destine

                                                                                                Sa ma rotesc in jurul lui sa ii tin de cald sa nu-i mai tremure mainile sa nu-i mai clantane dintii

Ii citesc din ziarul de ieri

Oricum nu mai conteaza si-a pierdut vederea

Sa ii citesc mai departe, orice. Ma priveste calm tandru ii asez mai bine perna la spate zambeste mai stai cu mine nu pleca nu inca

O pasare trece zgomotos in zbor pe la fereastra noastra falfait de aripi

n-am mai vazut demult o pasare….zice

ce intamplare s-a intors cu fata spre   soare amintirea e prezenta

ce frumosi sunt trandafirii acestia

rosii proaspeti ca in noaptea nuntii noastre a fost demult

trandafiri rosii si cai albi

atat de albi…

Incepe sa ploua picaturi grele.

Vantul incepe sa-si faca de cap.

Sunt iar singura.

Ma feresc sa-mi fac cruce cand trec prin dreptul unei biserici intru privesc apoi fiecare icoana in parte s-o memorez, sa mi se intipareasca fiecare chip

Apoi ma asez pe o banca printre flori si inchid ochii asa ma rog pentru fiecare clipa de viata

Sa mai traiesc putin

Dar..

                                                                                    Iubirea se loveste de usa cu furie cu deznadejde bate urla sa fie ar vrea  ca odinioara

                                                                                    O pofta de viata avem aproape pacatoasa…..desert…

                                                                                    E desert totul. Avem impresia ca ni se cuvine …etichete lipite  prost pe fruntile oamenilor nu ni se cuvine nimic nimic plictisul aroganta ne fac sa uitam adevarul ne pierdem identitatile nu mai stim cine suntem viata prea repede trece  si nu mai poti invinui pe nimeni. Esti doar tu si ea. Atat.

Suntem alcatuiti din pacate. Voluptoase dorinte. Irezistibile.

                                                                                    In fata acestei vitrine femeia cu parul negru se priveste. Alta vitrina, aceeasi femeie….

Blagoslovita de dumnezeu…

                                                                        ANGELA BACIU-MOISE

Oct.2006,Galati.