~Lucreţia Berzintu: „In memoriam Mihai Eminescu“

Motto: ”Critici voi, cu flori deşarte,

Care roade n-aţi adus –

E uşor a scrie versuri

Cînd nimic nu ai de spus.”

(Criticilor mei, M.Eminescu)

La 120 de la moartea sa, ”Pentru noi, aici în Israel, Eminescu este viu, l-am luat cu noi şi-l creştem mai departe în sufletele noastre”.

http://www.youtube.com/watch?v=SMMm4E6C6KA

Nasa a pus numele lui Eminescu unui crater de pe planeta Martie, considerat poet naţional al României:

https://sse.jpl.nasa.gov/multimedia/display.cfm?IM_ID=6144

Iată ce înseamnă Eminescu pentru unii israelieni originari din România, pentru cei care mi-au acordat interviuri pe această temă:

________________

Dr.DOREL SCHOR (scriitor umorist, gazetar şi cronicar plastic israelian de limba română):

Am copilărit la Botoşani;

Am absolvit liceul Laurian din Botoşani;

Am fost student la Institutul de Medicină din Iaşi…

Apoi am lucrat ca medic în judeţul Botoşani şi am colaborat mulţi ani la ziarul judeţean ”Clopotul” şi o vreme am fost secretarul literar al Teatrului Botoşănean, numit (cum nu?) ”Mihai Eminescu”.

Aceasta este aria, cred eu, cea mai legată structural, sentimental şi mental de poetul naţional al României (Ipoteşti, biserica Uspenia, teiul din Copou…).. Nu am intrat în vreo casă de botosănean, fie el ţăran din Stăuceni sau Răchiţi, muncitor din municipiu, pensionar sau gospodină în care să nu se afle, mai vechi sau mai nou, un volum cu poezii de Eminescu. Cred că asta înseamnă identificare, mândrie, refugiu, visare…

Mama mea, care ne-a părăsit la vârsta de 93 de ani, recita din Luceafărul sau, în momentele grele, din glossă: ”ce e val ca valul trece, tu rămâi la toate rece…”.

Sună foarte încurajator. Şi demn!

________________

SHAUL CARMEL ( poet, publicist – Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor de limbă română):

Până aproape de plecarea mea spre Israel, adică mai exact până la 28 de ani, el a fost oxigen, adică respiram Eminescu, am trăit Eminescu, vin din oraşul în care a trăit el, din Botoşani, i-am închinat aici în Israel de nenumărate ori seri, cu ocazia zilei de naştere, cu ocazia zilei morţii.

Mihai Eminescu este un exemplu pentru orice poet din lume. Păcat că nu a fost exportat de România, ca alţi mari scriitori, cum au făcut alte ţări. E foarte greu să recuperezi după 100 de ani, un mare scriitor, dar  toată lumea face efort.

Mihai Eminescu a fost tradus în ebraică de-a lungul anilor, încă de prin anii 1920. Printre ultimele cărţi,  a fost cea tradusă de Ahuva Bat-Hana, poetă şi traducătoare, care nu se mai află printre cei vii.

Recent a apărut în ebraică cartea Luceafărul, Editura Onyx, Haifa, 2008, Tomy Sigler, redactor Denise Idel, cu o prefaţă (în ebraică)semnată de Andrei Fischof (nota mea).

________________

FELIX CAROLY (actor, mim, poet, prozator, pictor):

Înseamnă poezia. Toţi am trăit la umbra marii poezii româneşti eminesciene, cel care a creat limba poetică românească. Toţi am trăit la umbra lui, am crescut, am mers mai departe dar ne-a urmărit toată viaţa. Şi este normal să fie aşa pentru că este unul din marii poeţi. Tot ce-a fost în jurul nostru a fost însemnat de el.Toate referinţele se duceau la el; chiar marii poeţi care au venit după dânsul şi este normal să fie aşa.

El este un geniu, prin faptul că este valabil oricând, nu numai în epoca în care a trăit şi a scris.

Este valabil oricând pentru că are multă omenie, multă iubire. Va fi valabil multe, multe generaţii de-acum încolo şi este normal şi drept să fie aşa.

El dă conştiinţă poporului român.

Nu ştiu dacă literatura română şi oamenii în general, ar fi mers pe drumul pe care a mers dacă nu exista Eminescu. El a însemnat foarte mult.

Politicienii  trec, oamenii de afaceri trec, marii artişti rămân şi continuă să fiinţeze mai departe. Mare conştiinţă a poporului român este Eminescu.

Pentru noi, aici în Israel, Eminescu este viu, l-am luat cu noi şi-l creştem mai departe în sufletele noastre.

Eu fiind ieşean, gândul mă duce la teiul din Copou, teiul lui Eminescu (care supravieţuieşte, ca un miracol, de peste 100 de ani, nota mea), la Bojdeucă, la prietenia lui cu Creangă…

Toate astea erau lucruri vii pentru noi. Toate astea mi-au rămas, ce-am îvăţat în şcoală.

________________

G. MOSARI , scriitor – avocat:

–  Pentru mine Eminescu este şi rămâne cel mai mare poet al României.

În liceu învăţam cu plăcere poezia lui Eminescu. Sunt unele poezii pe care nu le pot uita nici acum, le pot recita oricând. De altfel, limba şi literatura română era obiectul meu preferat în liceu, aşa că legătura este oarecum directă.

________________

MARTA INDIG LEOPOLD (pictor):

Pentru mine, precum noi artiştii, separăm omul şi creaţiile lui, aşa că eu mă uit numai la creaţia artistică.

Pentru mine, Eminescu reprezintă ceva curat, dragoste eternală, sensibilitate şi tot ce-i frumos în viaţă. Pentru mine este lirica ce m-a condus o viaţă întreagă şi, m-a şi îndemnat la pictură. Aşa că Eminescu este unic; n-a fost niciodată şi nici n-o să mai fie. Aşa că pentru el am scris o poezie, care a fost afişată la Ambasada României din Paris (pictoriţa este născută la Arad în România dar  trăieşte şi la Paris şi în Israel – nota mea):

Pentru idolul meu

Pe care-l iubesc eu,

Mi-ai luminat gândul

Şi sufletul.

Lumina pură din inima ta

Mi-a marcat viaţa.

Cu aripile tale cele mare

Care nu au hotare

M-ai ridicat din lumea cenuşie

Ca şi Luceafărul din poezie.

Ai fost însoţitorul meu

În tot ce făceam eu.

Iubirea ta arzătoare,

Iubirea mea arzătoare,

Aş dori să afle toate popoarele

Ca să fii tu mereu amintit

Şi în veciul vecilor iubit.

(pentru Eminescu, scris de Marta).

Material realizat de LUCREŢIA BERZINTU (Israel)