~Angela Nache-Mamier: „Dolor“ (fragmente)

In Est

Picâturi de ploi aurite

Impodobesc covoarele

Deşi tînârâ şi salariatâ

Mâ descurajez ,tremur toatâ

Aureolatâ de necazuri grâmezi.

Pielea chipului ,mâinile

Se urîţesc

„Inghite- ţi enorma ta sete de viaţâ”

Deşi tînârâ mâ plictisesc

Ca şi aceastâ foaie de platâ.

In mica încâpere obscurâ

Degetele ca niste robo ţi

Intorc capacele

Acestor felii de viaţâ

Efemere,

Mâ plictisesc ,deşi tînârâ şi

Salariatâ

Am chef sâ râstorn totul,

Sâ mâ liberez ca o furie

In templul absolut

Al poeziei.

_________________

Raţia

300 grame de pâine neagrâ pe zi de persoanâ, de patru ori pe an carne de porc …

Cartofii mor sub lama argintie

Mâ ignor îmi fac datoria

Revoluţionarâ

N-am încotro.Mi-e teamâ

Sâ nu ajung fârâ motiv

La stîlpul infamiei.

Strîngem din dinţi

In uleiul rînced al singurâtâţii,

Rîsul idiot, aplauzele

Sînt obligatorii în programul

Regulamentului lor

Interior

Sâ-şi eternizeze puterea,

Ei deseneazâ aceste destine ostile

Anapoda.

La ore fixe,

Autoritatea invizibilâ şi supremâ

Urlâ:

„Sînteţi prea graşi!”

Distribuie cu pistoletul şi-n forţâ

Pe cap de sclav,

Oribile tichete de raţie

_________________

Vîrtej de raze

Pentru Leïlou,Willyam,Nicolas,Erine,Léo,Iris ,Juliette şi ceilalţi…

Bârbatul şi femeia

Urcâ poteci bâtâtorite

De munte,

Largi meandre într-o luminâ

Fosforescentâ,

Bârbatul poartâ pe umeri

Un fiu,

Inconjurâ timid

Pîntecul rotund al femeii.

Intr-un vîrtej de raze,

Tulburatâ,

Pâdurea le cade pe braţe,

Ramurile lungi şi blînde

Aratâ calea,

Paşnice divinitâţi

Ce se-ndepârteazâ pas cu pas

Descifrînd amprentele unui drum

Ce pârea câ-i aşteaptâ…

_________________

Perdeaua de fier

In interior hazardul faptelor

Ce te fac sâ strigi ,uneori sâ surîzi

Inghiţi singurâtatea,plictisul ,

Câderea dureroasâ în vid

Cauţi orbitâ luminile,

Un confort minim de self-defense

Fortâreaţa unui univers

Feminin-

Tinutul bocetelor

Cu posibilitâţi infinite.

Ies pe balcon, nu-mi mai pasâ de nimic

Mâ bronzez,

Mâ schimb la faţâ

Intr-un chaise longue,

Las razele soarelui

Sâ se îmbete de sine…

_________________

Senzualitate

Afarâ din pat

Pletele poartâ amintirea

Jocurile simţurilor,

Mici salamandre fugace

In mijlocul

Unui foc de ierburi sâlbatice,

Pupilele reflectâ

Dezordinea şi de aventurâ,

Am un avion în cap

Intr-un nor destul de ciudat,

Care se teme sâ se întoarcâ

In ţarâ.

Memoria mâ înfrumuseţeazâ

Pe drumul unei grâdini suspendate.

La orele soarelui,

In cele mai bune posturi,

Micuţele salamandre somnoleazâ

Cuibârite în ierburile roşii

Sâlbatice.

_________________

Templul casei

Fratelui meu Aurel

Pereţii casei pâstreazâ

Mirosul alb,febre domesticite,

Greşeli uitate şi întrebâri

Care lunecâ fierbinţi

Sâ aprindâ ,sâ fecundeze

Lumina fericirii,

Pentru cei care trec pragul

Dîndu-i un nume diafan,

Care cautâ o pace albastrâ.

In infinitul atîtor câlâtorii,

Se întreabâ uimiţi

Din priviri şi din dragoste

„Cine sîntem”

Cu privirea ,cu corpul,

Cu buzele norocoase,

Pentru cele o mie şi una de

Promisiuni

De iubire eternâ.

_________________

Regina cratiţelor

Capabilâ de a râmîne vie

Plinâ de viaţâ în acest corp stînjenit

Povestea mea e banalâ ,umanâ

Un singur poem el singur

N-ar şti sâ-l exprime ;

Desi ridiculâ,desi învinsâ

Nu îngenunchez,

Mîngîi pereţii,vazele,boluri de aer-

Martori fideli,

Arome de plante se ridicâ

In mica bucâtârie

Respir adînc ,îmi dau curaj

Reginâ a cratiţelor,

Ochii mei sînt sufletul şi oglinda

In care mâ las surprinsâ

De mine ,de voi,

De cîtva timp,

Din cruzime

Pleoapele voastre veştejite

Decapiteazâ vise şi priviri.

_________________

La bloc pe veci

Duminicâ.Autoritatea supremâ

Acordâ şase ore de apâ caldâ

Pe apartament.

Am crâpat de frig astâ iarnâ

Clânţânind din dinti,

M-aş evapora pînâ în Africa

Cît mai departe de

Ordinele lor blestemate,

Duminica trece prin decolorant

Tâcerile devin muncâ silnicâ

Pentru cuvintele stopate pe limbâ.

Aş dori sâ ştiu ce mai iubesc

Ce mai aştept încâ,

Apa râmîne caldâ

Promisâ locatarilor cu fâlci

Incleştate.

Pe buzele lor strînse,

Picâturile infime de sînge

Au reflexul tragi-comic,

Neputinţa

Unei sâbii roşii din plastic

De doi bani,

Cumpâratâ

La taraba pateticâ

Din colţul strâzii…

_________________

Cotidian

Dresez aromele, visele, zilele

Sobolanii care mâ cautâ sînt în preajmâ,

Orizontul mişcâ pleoapele umede

Aş da foc la existenţâ ,ritmul sâu

Malefic,

Trupul ei de marionetâ.

Adevârata viaţâ o fi pur şi simplu

Frumoasâ,

Ca florile, arborii ,ploile

Mâ neliniştesc, am frisoane

Si involuntare grimase,

Cogito ergo sum

Iatâ realitatea,

Viaţa mea secretâ, abruptâ-

Fiarâ flâmîndâ devorînd

Adevârurile pe care mâ pregâtesc

Sâ le spun…

_________________

Bis repetita

Ani « supe, ciorbe,cârucioare  »

Vase spâlate, salarii,

Curâţenii generale,

Cuminţenie cîştigatâ din mers

La întîmplare,

Ani de adoraţie oarbâ,

De credulitate,

Ani de şorţuri în jurul taliei,

De ciorapi rupţi,

Sub rochii melancolice,

Ani ca muguri în floare, palizi

Si trâdâri,

Ani îndureraţi pe viaţâ ,pe moarte,

Vise roz, speranţe îmbujorate,

Ani înaripaţi şi nestâviliţi,

Inveli ţi în dragoste…

Toate acestea au dispârut

Vociferînd,

Hohotele de damâ

Au golit inima,

De sîngele-i vorbitor,

Palpitant

_________________

Cenzura

Pentru Câtâlin şi Dominique ,cei mai buni …

Sâ gâseşti timpul sâ scri

Despre nostalgii,timpuri îndrâcite

Uitatâ,pierdutâ în beznâ

Printre aceste persoane simple-

Turmâ cuminte ,paralizatâ

In tiparele strîmte,

Trasate

Cu dîrele sîngelui lor.

Trec adesea degetele

Pe frunţile calde ale fiilor

Sâ mâ susţin,

Pudrez prajiturile cu mere,

Indeplinesc singurele mele acte

Nobile,sigure

Roluri de femeie , de mamâ.

Visele se întrerup brutal

Si amare ,

Lira nu mai râspunde la apel

Revin pe pâmînt

_______________

O singurâ viaţâ

Ziditâ de vie în turnul învechit

Incearcâ sâ deschidâ calea

Atîtor iluzii.

Cei care o exterminâ

Ii smulg hohote grele,

Cu orice pret sâ supravieţuiascâ

Acestor discursuri spuse

Din vîrful buzelor

Cu dispreţ.

Paşi nesiguri în tunelul

Inchis

Lovesc , sâ dârîme pereţii

Acestui ţinut unde iubirea,

Cuvintele libere se sufocâ,

Interzise şi puse la zid

_________________

Raul secolului

Satul secular numârâ

Mişcârile somnolente şi discrete,

Pâsârile flamingo

Regi absoluţi ai lacului de azur.

Insuportabilul e în pupilele negre

In ochii lipiţi

Pe ecranul Real –TV.

Contemporan.

Mâ dor timpanele, mâ doare sufletul,

Aceastâ urâ cu chip inuman ,

Murdâreşte

Zâpezile mele d’antan,

Mâ doare pâmîntul,

Maxi-râu derutant.

Amalgamul  acestor pistoale defileazâ

Fârâ sens pe ecranul viitorului,

Restaurante,poliţai,saci de bani,

Traficanţi

Amestecaţi anapoda

Printre momiile, morţii–vii

(Si totuşi ai noştri aceşti

Cerşetori multicolori cu

Priviri goale )

Reflectînd

Patimile lor-un

S.O.S. şi TAM-TAM-uri,

Pulsuri îndurerate,

Demne semnale în acest

Teribil neant.

ANGELA NACHE-MAMIER