Dimitrie Grama: „Reflecţii cu privire la Uniunea Scriitorilor”

Din anul 2000 incoace am avut o activitate literara strins legata de Romania si prin aceasta activitate am avut ocazia sa urmaresc, cu fascinatie, relatia dintre oamenii de litere si asociatia lor; „Uniunea Scriitorilor”. Imi aduc bine aminte ca dupa ce am publicat vreo opt volume de poezii, prieteni poeti si scriitori din Romania, m-au indemnat sa-mi fac cerere de primire in aceasta uniune. Adevarul este ca nu prea intelegeam menirea unei apartenente la aceasta organizatie si ca atare am ignorat acele sfaturi, cu toate ca imi dadeam seama ca erau bine intentionate. Pina la urma am uitat complet de Uniunea Scriitorilor, avind alte treburi si activitati mai importante.

Cu vreo jumatate de an in urma, insa, am fost confruntat cu doua episoade legate de relatia „scriitor-uniune”, episoade care pentru moment mi-au prins atentia si m-au angajat intr-o polemica infierbintata, publica. Eram, pur si simplu, revoltat de cazul unui scriitor roman din Germania, care fiind membru al Uniunii Sriitorilor din Romania, isi facuse publica retragerea, „demisia” din Uniune, fiind dezamagit de modul neglijent si indiferent cu care era tratat de Uniunea Scriitorilor. Am scris si publicat atunci, un scurt articol de apreciere si solidaritate colegiala cu scriitorul din Germania.

La scurt timp dupa aceea, am citit despre stradaniile, fara de succes, ale unui cunoscut scriitor banatean, de a deveni membru al Uniunii Sriitorilor si m-am angajat si de aceasta data in polemica respectiva, mai ales ca il cunosteam personal pe scriitorul banatean si ii apreciam opera.Aveam impresia atunci, ca cel putin din punct de vedere moral, eu mi-am facut datoria, sustinind si incurajind niste „frati de arme”.

Intimplarea a facut, ca acum citeva zile, sa discut cu un bun prieten, conditia scriitorului si cea a omului de arta si cultura, in general si ca urmare a acestei discutii, am tras citeva concluzii pe care doresc sa vi le impartasesc, cu speranta ca voi putea initia o dezbatere pe aceasta tema.

Fiind plecat de foarte tinar din Romania, acum aproape patruzeci de ani si formindu-ma ca om matur si intelectual aici in Vest, pentru mine, toate formele de „Uniune”, reprezinta in esenta, o organizare „parazol” de breasla, prin intermediul careia, cei slabi si nesiguri de valoarea lor personala si artistica, se organizeaza intr-un sindicat, care ii ajuta cu vreun loc de munca, ii apara putin de somaj, etc. Valoarea Uniunii este una de siguranta sociala si nimic mai mult. Oamenii de arta si cultura din Vest, sunt nevoiti sa-si dovedeasca valoarea individuala si nu se pot baza pe ajutorul direct al vreunei asociatii, deoarece legea „pietei libere” hotaraste si in domeniul artelor si al culturii. Desigur ca si aici, in Vest, exista diverse societati si asociatii de breasla, dar acestea, de obicei, nu au nici o pretentie academica si mai ales nu au vreo putere sau influenta mercantila, ci sunt lacasuri, unde oameni cu aceleasi interese se pot intilni, schimba opinii si idei sau pur si simplu unde se poate „socializa”.

De obicei, aceste asociatii, sunt liber accesibile pentru orisicine care are un interes intr-un anumit domeniu si care plateste cotizatia de membru. De multe ori sunt fascinat de orgoliul romanilor, care pe linga nume, insira cu mindrie si toate asociatiile si uniunile din care fac parte, ca si cind acestea ar reprezenta vreun titlu academic, corespunzator cu; M.Sc.,  Ph.D, etc. Bine, eu inteleg ca suna frumos in urechile celor neinitiati, poate chiar extraordinar si exotic, dar de obicei, aceste „apartenente” nu reprezinta nici o valoare artistica sau culturala. Sunt, in fond, nume de firme pe care unii si altii le alatura numelui lor, probabil ca sa-si dea mai multa importanta, ca sa umple cumva un gol, Citeodata insiruirea aceasta de nume de socitati in care cineva este membru, este direct hilarioasa, daca nu de prost gust.

Acum, dupa ce am „filozofat” destul pe aceasta tema, ma intreb:

–          De ce era deceptionat scriitorul roman din Germania pe o societate, pe o institutie si de ce a devenit membru? La ce se astepta?

–          De ce oare, prietenul meu banatean se ambitioneaza sa devina membru intr-o Uniune care il ignora? De ce acest lucru il afecteaza?

Eu consider ca, valoarea unei lucrari de arta, de beletristica sau de filozofie poate fi asigurata numai de consumatorul obisnuit, in timp si nu de diversele uniuni de breasla, deoarece:

                      Lucrul bun ramine

                      Lucrul prost dispare

Foarte simplu, nu-i asa?

Dimitrie Grama, 29 Aprilie 2007