LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Mariana Eftimie Kabbout: „Dor şi alte poeme noi“

DE DORUL MEU MI-E DOR SĂ-MI FIE DOR 

Când bate vântul şi prin mine bate…
De simple ce-s, par complicate toate
Şi iar mă-ntreb: de ce mă nasc să mor?

Mi-e bine când doar bine-mi pare-a fi…
Privindu-te, să mă găsesc în tine…
De prea mult rău să-mi fie iarăşi bine,
Ca mai apoi ce-i dor să nu pot şti.

Mi-e dor de tine să nu-mi fie dor!
Negociind cu groaza şi cu ura,
Pe-al clipei prag îţi conturez făptura
Şi-o zvânt de negru-gri uşor, uşor.

Timpul destramă căptuşeala veche,
Călăi ai minţii cer ce nu mai am.
Din mine-adun iubirea gram cu gram
Şi-o prind de umbra ta scriind: pereche.

Şi-mi spun că-i dorul doar un dor de-a şti
Hotarul dintre moarte şi plăceri..
La fel de bine nu va fi ca ieri…
Mai rău ca azi, doar astăzi poate fi.

CE PARE A FI ?  

Poemu-acesta-mi pare-a fi olog.
Sau mâna ce l-a scris a fost stângace?
Ori poate pe retina ta, milog,
un praf desculţ se crede pus
la patru ace?

Penelul şubred parc-ar fi un ciot
împleticit pe crengi neparalele.
Şi uite-aşa rămâne trunchiul tot
să facă faţă clipelor
rebele…

Această minte e ce pare-a fi,
mai mult decât un semn de întrebare.
Adună, scade, învaţă a-mpărţi,
şi-n tabla înmulţirii e-un egal
cu sensuri clare…

Femei-aceasta ce-a deconspirat
materia confuză şi cadentă,
leagăn a fost şi-n el, clipe s-au dat…
Universală rezonanţă-i azi…
…inexistentă…

           Delir 

Lovesc negura cu vârful piciorului
fără niciun fel de rotire
căutându-mi sunetul nod
în carul mare
din acelaşi spaţiu restrâns
al propriilor mele simţuri

fugind pe uşa din spate
a materiei cenuşii
ceasurile se-agaţă de trupul meu
ca într-o epocă
a unui alt început

clipe fără miez
revarsă pe osul frunţii
câte o porţie de timp
fiecărei greşeli repetate

derutate
gândurile-mi şterse
au luat poziţia de drepţi
când am intrat în mine
şi m-am luat
înapoi

Noapte bună,
vâltoare cosmică…

adorm pe o literă
trezindu-mă în cuvântul
ce-mi e bandaj
cu care mai spânzur iluzii
de grinda împărăţiei unui glob ocular.

MARIANA EFTIMIE KABBOUT