~Ioan Miclău: „Despre bogăţie“

„INVENTIA  LUI  APICIUS”  SI  BOGATII  ROMEI  ANTICE !

Cand mai am nevoie de putina relaxare, caut cate o carte mai veche, din care sa prind un antidot cu care sa-mi mai linistesc psihicul incarcat de evenimentele zilei.  Caut de fapt taina modalitatii in care anticii reuseau sa-si duca crucea vietii vremilor lor, cu luptele si suferintele lor, cu fericirile si bogatiile lor, care niciodata incheate deplin, raman de fapt a le duce  mai departe generatiile ce vin, inclusiv noi progeniturile de azi. Asa lua-i din raftul bibliotecii cartea, „Roma si destinul ei”, o lucrare impozanta realizata de R.Bloch (fost membru al Scolii franceze la Roma) si J.Cousin (profesor de Faculte des Lettres des Sciences humaines din Besancon) doi dintre cei mai de seama specialisti in materie din veacul nostru, in care reuseste sa-i infatiseze celui ce o deschide o armonioasa sinteza intre prezentarea economico-istorica si fresca vietii cultural-spirituale, dintr-o perspectiva care atrage, convinge si cucereste „. (din Cuvant la carte – Barbu si Dan Slusanschi )

Eu, m-am oprit la „inventia lui Apicius”, si mai apoi la bogatii Romei antice, la marimea bogatiilor lor, judecand dupa puterea mea rosturile lumii si vietii vesnic trecatoare.

Pe acea vreme de inflorire a vietii romane, comertul cu carne de pasare era foarte profitabil, fiind cautata era si normal ca pretul acesteea sa creasca simtitor. Astfel acel Apicius, un oarecare fermier roman, avu idea unei inventii, anume sa-si ingrase gastele cu smochine (ficus), adica asa cum femeile noastre romance de la sate indoapandu-si gastele cu porumb,  urmaresc ingrasare fortata pentru a prinde rapid pret mai bun la piata sau pentru o zi de sarbatoare apropiata.

Numai ca aceasta inventie – spun autorii cartii – „a facut sa dispara din limbile romanice numele latin al ficatului (iecur) si care l-a inlocuit prin „ficatum”. Latinescul „ficus” ajunge in limba engleza „fig”,deci de origine latina. Denumirea de „smochina” insa din limba romana, este un imprumut de origine bulgareasca. Iata dar cum, tehnologiile noi inoiesc sau inmultesc vocabularul, imbogatindu-l; Si, nu e de mirare ca cercetatorii lingvisti pot, dupa un cuvant analizat, identifica o anumita epoca istorica sau trecerea la o alta, dupa cum si miscarea in geografie al oamenilor vorbitori a limbii respective. Extinderea agriculturii sau industriei, etc. etc. Apoi, un alt aspect interesant, de fapt deloc necunoscut, era ca si dupa lungi razboaie si framantari sociale, bogatiile curg inspre unele persoane ale vremii, din belsug; astfel – spun autorii cartii – „cresterea animalelor nu pare sa fi suferit de pe urma dezordinelor italice ale razboaielor civile de la sfarsitul Republicii”, fiindca un anume roman, C.Caecillius Isidorus (8 i.de.H) avea 7200 de vite mari si 257.000 alte animale. Exemplul nu este fara sens, daca vom observa ca in 1953, toata Valea Aosta si al Liguriei nu atingea marimea turmelor lui Isidorus.

Avem aci mai jos si o anume concluzie a autorilor Bloch-Cousin : „Aceste consideratii nu dau totusi decat o vedere partiala a problemei bunurilor in vremea imperiului: nu se pot separa bunurile de consum nici de cei care le consuma nici de mijloacele de plata. Care este situatia averilor ? Cum se comporta moneda ? Ce se intampla, in aceasta societate intemeiata pe sclavie, cu aristocratia, cu lucratorii si cu lumea sclavilor ?

Suntem mereu urmariti de fraza lui Pliniu: „marile domenii au pierdut Italia”

 (…)Cezar proconsul si dictator cheltuise sume considerabile; Labienus, Mamurra, Balbus  acumulasera bogatii peste bogatii; prietenii lui Augustus „mostenisera” bunurile proscrisilor si ale invinsilor; Mecena si Sallustius Crispus cumparasera gradini magnifice presarate cu opere de arta ;  Agrippa poseda cea mai mare parte a Peninsulei Gallipoli; Statilius Taurus intretinea imense domenii in Istria; L.Tarius Rufus irosea o avere facand pe marele proprietar in Picenum; Rubellius Blandus avea bunuri intinse in Africa si in Asia si mai erau pomeniti si oameni ca Volusius Saturninus, Cn.Cornelius Lentulus, Quirinius, Lollius – a carui nora purta intr-o zi o toaleta de 40 de milioane de sesterti !  Bunurile lui Seneca erau evaluate la 300de milioane; vilele lui Pliniu cel Tanar si proprietatile sale presupun capitaluri insemnate; sapaturile de la Pompei scot la lumina un ansamblu urban care nu evoca in nici un fel miseria generalizata. Dar orice medalie are si un revers”. (Roma si destinul ei – autori: Raymond Bloch – Jean Cousin, Ed.Meridiane-Bucuresti, 1985, p.70-72)

Gasim noi, cei de azi vr-o invatatura din istoria lumii ? Cine-i Proprietarul cel mare ? Unde-s averile si unde-s oamenii ? Pamanturile si apele sunt la locurile lor, dupa cum si oamenii, asa cum au venit si vin „ordinele” Celui de Sus-Dumnezeu !

Momentan, imi amintesc de povestitorul nostru Petre Ispirescu, care pune o intelepciune mare in povestea sa: „Cu vitele se scoate saracia din casa”. N-am respectat intelepciunea asta. Dimpotriva, am sacrificat caii, boii, am rupt carul cel strabun, ca vine industrializarea comunista.

A cazut comunistii ? Am prapadit totul, acum, nici tractor nici caruta ! Ce facem de acum inainte? Va spun eu, cumparati cartea lui Petre Ispirescu – „Basmele Romanilor”, sa cetiti basmul „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”.

IOAN MICLAU – AUSTRALIA

10.09.2007