~Al. Florin Ţene: „Măduva Limbii Române“

MĂDUVA LIMBII ROMÂNE
Am spart coaja de nucă

a cuvântului şi peste înţelesuri am dat

de bine ,dulci ca mierea,de ducă

şi ură,

avea gust de zgură

dar şi de păcat,

simţeam eminesciană vibraţie,

înţelepciunea lui Pann din gură în gură

era în sămânţa gata de germinaţie.

Am spart coaja seminţei cuvântului

şi-am dat peste altă sămânţă,

un alt înţeles,o altă cărare,

o altă speranţă,

o clanţă

pentru o altă,

o altă…

până rămâne

măduva Limbii Române.

O8.iunie.2008

Geoagiu Băi

___________

VERBUL DIN OGLINDĂ
Verbul încărcat de înjurătură

s-a privit în oglindă,

speriat de propriul chip

şi ură

s-a spâmzurat de-o grindă

a frazei următoare…

plecată aiurea pe cărare

fraza a luat foc de supărare

văzând că verbul nu mai moare.

Ajunsă-n sat

l-a adoptat

ca predicat…

_____________

PÂNTECUL CUVÂNTULUI
Am coborât în pântecul cuvântului:

dinţi tociţi de caria înjurăturii

mi-au sfâşiat carnea respiraţiei

de-am simţit în urechi gustul murăturii,

erau acolo diafanul înţeles eminescian

şi miezul îndoielii lui Cioran,

însă bomboana de pe colivă era

metafora dintre dinţii acestui an.

În sâmburele verbului alunecând

am dat de rădăcina ascunsului gând

învăţat ştiţi când şi  pe bune

una gândeam şi alta eram îndemnaţi a spune

______________

TIMPUL CA UN PROVERB

O zicală zice,tăcerea e ca mierea

dar,mai spune un proverb de-al nostru:

prea multă linişte-i ca fierea,

poate naşte chiar un monstru.

Râde ciobul de oală spartă,

nu se uită în traisa lui,

întoarcerea-i înţelegere în artă

sau abandonarea în timpul nimănui.

Vai de viţelul ca vaca împunge,

Cugete-n inverse ciuturi întunecă fântâna

unde noaptea luna cu lumină o unge

peste care perechile-şi dau mâna.

Adevărul ca undelemnul iese deasupra apei,

Un gând se-aprinde de la alt gând,

Neatentă rădăcina cade sub tăişul sapei,

Ne naştem de-odată şi murim pe rând.

Până nu faci focul nu iese fum,

Nu cresc ciuperci până nu plouă,

Merele frumoase se fac lângă drum

când le dă culoare ziua cu rouă.

Inţelepciunea o ascult când vorbeşte Poezia,

Muza pe un Pegas zboară după zei,

Mai dă-mi Doamne bucuria

să cânt în vers timpul cu femei.

Curge veacul ,fluviu,peste noi,

şi râurile din stânci sub care dorm eroi.

_____________

ÎNĂLŢARE ÎN CUVÂNT
Azi l-am văzut înălţându-se pe Iisus

Urca cu cântecul mierlei spre nori,

Era în stropul de lumină tot mai sus

Şi-n aerul mângâiat de cocori.

Azi l-am văzut înălţându-se pe Iisus

Când zborul ieşise din cântec

Şi viers în ouă cinteza a pus

Iar mielul paşte iarba în pântec.

Pieptănul pădurii cerul îl perie

Este o lună stranie în apus,

Pe nimeni în suflet nu-l sperie

Când înălţându-se l-am văzut pe Iisus.

AL.FLORIN ŢENE