LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Antonia Iliescu: „Douãspreece cugetãri de vineri”

* Dacã renunt la vis, voi trai doar cu jumatate de suflet.

* Speranta este motorul vietii. Speranta neâmplinitã este groparul ei. Dar speranta din pãmânt va da muguri.

* Dacã renunt la vis, voi trai doar cu jumatate de suflet.

* Cei ce ti-au fãcut rãu nu te iartã cã tu i-ai iertat.

* Cum începi sã le vorbesti de Dumnezeu, pe unii îi apucã dracii.

* Am atâta tristete în mine, cã nu mai încape nici o bucurie.

* Avem datoria sã cunostem lumea. Dar cu ce sã încep, cu firul de tãrânã pe care-l strivesc cãlcându-l, sau cu stelele cãtre care mã înalt, contemplându-le?

* Noi toti avem aripi. Pentru a zbura tine doar de noi ca sã le activãm. Si mijloacele sunt douã: cunoasterea acestei lumi si credinta în cealaltã (lume).

* Anumiti oameni, fiindcã pot zbura, nu se numesc zburãtoare ci îngeri.

* De mi s-ar închide toate portile din lume, nimeni nu va fi în stare sã îmi închidã poarta spre cer.

* De la omidã la fluture este o cale lungã; ea se numeste omul care s-a cunoscut pe sine.

* Valoarea unui om se mãsoarã uneori în numãrul de pietre cu care este lovit.

Antonia Iliescu

(Vendredi 10 .02.2006)