LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Emilian Marcu: Poeme noi

CÂNTEC DE DESPĂRŢIRE

Pentru Cezar Ivănescu

Luminată lume, lume luminată

La răscruce-anume clopotul tot bată

Zarea-n două-mpartă

Pâinea cea curată

Pâinea făr-de care

Nu ai împăcare!

Luminată lume,lume luminată

Clopotul anume pentru mine bată

Stelele surate, stelele fuioară

Luminează-n moarte trupu-ntâia oară

Cerul şi misterul

Luna ca nebuna.

Ziurel de lume

Clopotul tot sune

Zarea-n două-mpartă

Pâinea cea curată

Pâinea făr-de care

Nu am împăcare!

Ea la cer tot duce

Trup crescut pe cruce

Ce prin stele cară

Stelele fuioară.

Luminată lume,lume luminată

La răscruce-anume clopotul tot bată,

Bată-n buza crudă

Moartea să n-audă!

Cerul  ca misterul

Luna ca nebuna

Clopotul tot sune

Zori de zi de lume

Lumina stelei numai scrum

Cruce mă face pentru drum

Lumina stelei dor de fum

Mă-nalţă către cer acum.

Luminată lume,lume luminată

La răscruce-anume clopotul tot bată

Bată-n buza-i crudă

Moartea să n-audă

Bată-n fapt de sară;

Trupul mi-e de ceară,

Bată şi suspine

Trupul să-mi lumine

Cerul cu misterul

Luna cu cununa

Moartea să n-ajungă

Când va bate-n dungă.

Luna luminată

Clopotul tot bată,

Bată pentru mine

Lume de lumine,

Bată să tot bată

Lume luminată.

Luminată lume,lume luminată

Clopotul anume pentru mine bată

Stelele surate,stelele fuiară

Lumineze-n moarte

Clopotul când bate

Trupul meu de ceară

Ziurel de ziuă,ziurel de sară

Cerul cu misterul

Luna cu cununa

Trupul meu îl ţină

Faclă de lumină.

Lumina stelei numai scrum

Cruce mă face pentru drum,

Lumina stelei de pământ

mi-e umbra vânt,mi-e umbra vânt!

Sâmbătă,26 aprilie 2008

____________

LAS UMBRA MEA….

Las umbra mea doar crinului în pază

La ceas de taină-n zborul de cocori.

Pe umerii de pâclă umbra-i trează

Şi vraja se-mplineşte de atâtea ori.

Culoarea-n floare gata-i de jertfire

În ne-nceputa nuntă peste veac

Că giulgiul tânăr poate să respire

Când rănile-nflorinde-n săbii tac.

Las umbra mea doar crinului tăcere

În clipa de-mplinire într-o stea.

Au înfrunzit şi drumuri şi mistere

De trup, acum, se rupe umbra mea.

La ceas de taină zborul de cocoară

Pe umerii de pâclă mă-nfăşoară.

Sâmbăta Mare,26 aprilie 2008

____________

AR TREBUI…..

Ar trebui pe umbra mea

Un foc discret fără mânie

Să mă-mplinească într-o stea

Lumina ei cea pământie

Şi lacrima de rană grea

Mă învegheze-n clipa rară

Mâna-mi de prund îmi aţinea

Cărarea-n lacrime de ceară.

Tăcutul semn,tăcuta vină

Mă ţină-n cuie-acolo sus

Că trupul meu e de lumină

De dimineaţă la apus

Şi-apoi lumină-i peste ceaţă

Din noapte până-n dimineaţă.

Sâmbăta Mare,26 aprilie 2008

____________
…..dar cine mai ştie…..

…dar cine mai ştie sau mai poate să vadă

tăcerea ta devenită de acum de zăpadă?

Florile toate vor înflori, vor prinde rod:

Va fi în cer, printre îngeri, pentru mine prohod.

Stelele toate,curate şi de împliniri doritoare

Lumina-vor trecerea spre lumile viitoare.

Podul peste răni, unde nu-i nici ziuă nici seară,

Ma va duce-nspre-acolo în cămaşa de ceară.

În cămaşă curată cu fluturi şi cu eghileţi

De parcă aş fi umbra aprinsă a unei săgeţi.

De parcă umbra ei aş tot fi! Ce să fie

Tăcerea ta de acum înflorind în pustie?

…dar cine mai ştie sau poate să vadă

umbra ta de lumină,umbra mea de zăpadă?

26 aprilie 2008

____________
CU ŢĂRÂNĂ PROASPĂTĂ….

Zilele cu sânge mi le-ai numărat

Când de pleoapa mea te-ai aninat

Cum de floare roua zilei se anină.

De ţărână proaspătă-aşteptat

Nu ştiam de unde vine-acea lumină.

Zilele cu sânge ţi le numereşti

Bolţile cereşti,o bolţile cereşti

Printr-o lacră se-nchideau,ştii bine

De lumina neagră din fereşti

Tu cu pleoapa te tot agăţai de mine.

Zilele cu sânge-n sânge se închină

Când de floare roua dimineţii se anină

Tu şi eu de umbra în lucire

În pământ intram parc-am urca

Treptele-mplinirii spre nuntire.

Zilele cu sânge ţi le-ai numărat

Şi de pleoapa mea te-ai aninat

Pentru această grea călătorie

Şi spre lumea unei stele, de sabat

Am intrat ca într-o cununie.

Zilele cu sânge-n sânge se-ntrupau

Florile din spini ne-mprejmuiau.

Cu durerea  somnului pe gură

Ca-ntr-un pat de rouă am să stau

Să nu simt a cuielor arsură.

Zilele cu sânge-n sânge-s vânt

De lumina neagră din pământ.

Ca pe-o poartă am intrat sub zare

Tu şi eu şi-n umbra noastră sânt

Lacrimi mari de ceară a iertare.

Tu de pleoapa mea te-ai aninat

Cum de floare roua dimineţii se anină

Zilele cu sânge  mi le-ai numărat

Nu ştiam de unde vine-acea lumină.

Tu de pleoapa mea te-ai aninat

Când ţărâna proaspătă m-a astupat.

În pământ intrând părea că aş intra

În lumina neagră dintr-o stea.

Pentru această grea călătorie

Tu mă pregăteai ca pentru cununie

Eu de pleoapa ta atunci m-am aninat:

Tu mă aşezai acolo ca-ntr-un pat.

În pământ intrând părea că aş sui

Treptele-mplinirii pentr-o altă, mai curată, zi.

Sfintele Paşti,27 aprilie 2008.

____________

STAU AICI….
Stau aici de parc-aş  fi plecat,

Stau aici în casa de lumină

Carnea trupului e fără de păcat

Nimeni nu-mi aduce nici o vină.

Sub zăpezi sau ierburi înflorind

Timpul de nisip se-ncurcă-n sine

În manta, sub pleoape, ca şi când

Eu nu ştiu de-mi este rău sau bine.

Stau aici dar par demult că nu-s

C-am plecat în ţara soarelui răsare.

Numai aer sunt de jos şi până sus

Rănile-mi sunt ploaie de ninsoare.

Stau aici dar par demult plecat;

Carnea mea-i nisip în pleoape măcinat.

EMILIAN MARCU

Anunțuri