LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Elisabeta Iosif – ” Globul de cristal ”

ELISABETA IOSIF

Volum in lucru  – povestiri –

                            Globul de cristal 

Ioan Fanusan dadu un telefon scurt prietenului sau,Marius Gutau.Ne intalnim la “Globul de Cristal”,ii  spuse, in timp ce iesea pe usa.Era un loc intim,unde se strangeau publicisti si scriitorii,incepatori in ale scrisului  ce se intalneau cu maestrii.Fanusan conducea un cenaclu ,unde  venea tanarul poet  Adrian  Trifan , incantat sa-l intalneasca si aici, pe marele scriitor.Peste putin timp,Marius se afla in fata portii de fier forjat,prin arcada careia se  patrundea intr-o curte interioara.Aici, de fiecare data el si  Fanusan se opreau. Erau atrasi de un glob  cu fatete stralucitoare,atarnat sub bolta  de vita de cateva secole.Primul proprietar al  cafenelei ,un admirator al comorilor Orientului,il lasase mostenire urmasilor.Nimeni nu indraznise sa –l dea jos pe” legendarul” glob de cristal.De fiecare data,Fanusan se plimba in jurul  lui,fascinat ca de o imensa bijuterie.Il tulbura lumina  sa de diamant.Uneori simtea nevoia sa-l atinga.

     In cocheta ceainarie era multa lume cunoscuta.Dar ei  aveau un loc al lor pe  terasa,acolo, unde umbra  era mai deasa.Il gasira  rastignit de canicula  pe Adrian,gata sa-si dea duhul la cele 41de grade,cat arata termometrul.Tanarul poet se ridica  respectuos  in  fata maestrilor,pe care ii asteptase anume.Dorea sa  le  propuna  un joc.

  • -Ei, Trifane,ce-i nou?intreba cu  un  suerat subtire Gutau,
  • -Se  clatina iubirea,maestre!
  • -Iar dragutele Gratii merg mana  in mana cu Nimfele!
  • -Pot sa jur pe vorbele  maestrului,completa malitios  Fanusan.
  • -Sa stii Adriane,se spune ca  toti oamenii rai  sunt bautori de ceai.
  • -E cald,maestre!
  • -Ti  s-au aprins calcaiele pe arsita?Te-am vazut cum o urmareai cu privirea   pe fata aceea…
  • -Lasa-l  sa se inspire!Dar,noi pentru  ce  optam?Pentru  ceai sau pentru”cutia Pandorei?
  • -Aha,..Pandora …Eva grecilor!Prima femeie creata de  zei.    Zeus i-a dat o cutie,in  care erau inchise toate  relele.Aveti de  gand sa o deschideti?
  • – In Cutia Pandorei  s-ar putea …sa  mai ramana ceva: speranta!
  • -Speranta de-a  bea  si noi ceva pe arsita asta.Uitati-va,cate fete frumoase ne servesc.Una dintre ele  seamana  cu regina Amazoanelor!
  • -Magister dixit!
  • -Si ..    daca   exista o  fiinta asemanatoare  aceleia,care a  participat la razboiul troian?
  • -Eu  cred,ca una dintre ele ar trebui sa ne intrebe  daca ne este  sete!..Inaintede a-mi  spune voi,cum  s-a indragostit  Achilles de ea.
  • -Poezie!-zise Gutau.Sau …Mitologie.
  • -‘’Cand Poezia fuge de Mitologie,fuge de ea insasi”.Avea dreptate poetul -puncta Fanusan  ,cautand cu privirea pe cineva,care-i studia de mult timp gesturile.                In clipa urmatoare,tanara cu bluza alba de  panza topita,descheiata provocator se  apropie leganandu-si soldurile.
  • -Te cheama Ariadna?-  o intreba cu glas catifelat Adrian.
  • -Cleopatra – se recommanda  scurt  fata.
  • -Esti noua.Nu te-am mai vazut pana azi – zise Fanusan.Te luam sub protectia noastra.  Porti numele unei regine!Si sopti pentru ceilalti:daca afla  Hera ca o ocrotim,ne ia mintile!Pe caldura asta orice e posibil!Si uitandu-se spre fata spuse  doar atat:era vorba de o legenda mitologica…                                                                                          –                          –Unde Ariadna,fiica lui  Minos,regele Cretei il ajuta pe Teseu  sa iasa din labirint…                         
  • -Ia uite,cineva  mai cunoaste legendele !(Gutau facu ochii mari,dar  vocea i se mistui,cand o privi)
  • -Unu-zero,maestre!…striga Trifan.N-are nevoie de protectie.Stie  mitologie.

      -Oricum,miroase a creier incins.Un pahar  de ceai  rece sau cu un continut chihlimbariu cu gheata,ne-ar  mai  racori!.Parca-i un nor de foc deasupra noastra!

  • -Va  aduc imediat comanda!
  • -Recunosc,ochii ei m-au cam ametit –  adauga Gutau.Parca m-as f i uitat  spre globul de cristal.A inceput  sa ma obsedeze stralucirea lui.Cine ni l-a pus in drum?!
  • -De cand ati venit am vrut sa va propun ceva.Vreti sa ne imaginam fiecare ,povestea globului de cristal?Ca  un  joc   al imaginatiei…un joc  cu …povesti.
  • -Grozava  idee!Poate ne alunga plictiseala ,moleseala provocata de canicula!
  • -‘’Piatra Invincibila”o  numea Pliniu cel Batran – i-o lua inainte Gutau – ..are   puteri magice,ca si acum…Ati  observat ce miracol se intampla  ,cand  atingi globul?Intrebati-l  pe Ion Fanusan…De cate ori doreste sa-i auda clinchetul ,il face sa rasune cu ajutorul varfului creionului sau.Nu  ai convingerea  ca  ,dupa aceea ,incep sa se reverse metaforele?
  • -Ei,asta-i buna!Ce vrei  sa insinuiezi?
  • -Glumeam.Am vrut de fapt sa afirm,ca nici unul dintre noi nu are in carti ,atatea metafore presarate pe o pagina.
  • -Dar spune-ne ce-i cu Piatra Invincibila?
  • Piatra Invincibila avea puteri deosebite .Cand a  fost adusa,din  zona  fluviului Oranges,vindeca prin atingere orice boala  .Si  nimicea actiunea otravurilor.Intr-o zi , a venit la batranul care o avea ,un tanar invatat.Spera  sa-si   vindece frumoasa-i sotie.Era oarba.Piatra insa ,nu-i redase vederea.Tanarul ,care-si facuse mari  iluzii se  napusti si o arunca in foc.Incepu sa arda,lasand  urme de cenusa rosie.Batranul,care isi  dadu seama ca acel bulgare isi pierduse din puterile sale miraculoase,il sfatui sa plece  in India.Maharajahul  din Lahore,spuse, se lauda cu o asemenea  nestemata !E  in  tezaurul sau.Muntele Luminos poseda de asemenea o piatra cu puteri magice…. 
  •            In zadar au  cautat…Intr-una din zile  cineva le spuse  ca acel glob miraaculos a  fost luat de soldatii englezi,pentru  regina lor,Victoria.Dar,o piatra cu aceleasi  puteri, au aflat ca se gaseste in  Siberia.Si  tinerii nostri pornira iar  la drum.
  • ….Mare  le fu mirarea,cand vazura multi oameni  sapand.Si incepura si ei sa caute…Intr-una din zile noorocul le surase:scoasera din adancuri o piatra ,care in stralucirea  soarelui deveni orbitoare.Toate razele care-i atingeau suprafata se  reflectau ,descompunindu-se in culorile spectrului.
  • O vad  cum straluceste ,spuse deodata sotia invatatului..Ii redase vederea…Fericita, o  stanse la piept  ca  pe o fiinta draga.
  • Invatatul incepu sa o studieze.Era ca o sfera ,care pe masura ce trecea timpul  isi fasona fatetele,imbaindu-se  in lumina binefacatore a astrului  zilei.O botezara  ‘’Globul de Cristal”.Ajungand  acasa,il atarnara sub bolta  vitei din curtea lor.I se dusese  vestea.Si  multi savanti veneau sa o  studieze.
  • -Frumoasa poveste,spuse Adrian.
  • -Dar…zise apasat Gutau,ca sa atraga atentia  ,fiindca nu  acesta era  sfarsitul  povestirii,dar…intr-o  zi ,tanara pereche organiza o  serbare in  cinstea miraculoasei  bijuterii de  cristal.Venira toti locuitorii de seama  ai orasului.Dupa  ce i-a  vazut  stransi in jurul globului  de cristal ,le spuse:
  • -Nimeni,absolut nimeni,nu are voie sa –l clinteasca din acest loc  .Oricine o va  face  sau va veni cu  gandul de a-l distruge ,….va muri.
  • Se auzira murmure.Lumea adunata ramase stupefiata.Suna ca un blestem.
  • -De azi inainte,adauga invatatul,in aceasta incinta,voi primi  pe oricine are  nevoie sa-si potoleasca foamea  si sa-si stinga setea.Va fi un loc de  popas  .Cu o singura conditie: sa nu-l loveasca !Si arata spre glob,cu o mana protectoare.
  • -Si a indraznit vreodata cineva  sa se apropie de glob cu asemenea intentii?
  • -Da.O data.Unul care se credea poet.Dupa ce isi recita versurile ,mai ales in fata fetelor,carora li se lauda ca-l imbata aroma poeziei cand este  sagetat de muze…Si avea mereu la el  un arc  cu sageti.Demonstrativ,arunca cu sageti in globul din  curtea interioara,spre amuzamentul auditoriului.Intr-o seara isi uita rechizita.Folosi  o  piatra ,slobozind-o spre glob.Ii atinse una din fatete.O scanteie sari in aer si se transforma intr-un nor de  foc,care-l inghiti de viu intr-o fractiunede secunda.Cand cei   de fata se  repezira spre locul intamplarii  ,gasira sub globul de cristal  doar un strat de  funingine,care  avea conturul unui om ,cazut  cu fata in sus pe pardoseala curtii.Nimeni nu-l mai lovi de atunci.Si asa, globul  de cristal  ramase  intact pana astazi,in curtea interioara,agatat sub bolta vitei de vie…
    …Frumoasa poveste…Ne mai putem imagina alta?
       Se facu liniste.Nimeni nu mai intreba nimic.
    Fanusan simti nevoia sa-si limpezeaasca mintea si privi spre marginea terasei,clatindu-si  ochii in dantela  de mireasa a liliacului  din fata sa.Intre ea si tufa violacee se ivi un  glob  imens,sangerand a apus…
    -Asemenea cuvantului scris izvoreste ,ca din durerea de mugur, si apusul –simti nevoia sa-l  descrie,Fanusan.E mometul cand cerul cedeaza patimii  soarelui de a se inmuia in  oranj.Si incet,incet,ma cuprinde aceeasi senzatie,pe care o  am in…pridvorul cuvintelor.Pentru mine,misterul  incepe in foisorul inserarii,spuse apucand paharul  cu licoarea rece,care-i fusese  tocmai turnata.In asemenea momente l-as fi insotit chiar si   pe Liber in calatoriile sale!
    -De ce?-zise cu sfiala Cleopatra,in timp  ce ii turna licoarea rece,aburindu-i paharul.
    ..-A!Esti aici?
    -Am fost tot timpul,zise fata.
    -Incerci o noua poveste,despre cel ingrijit de nimfe?interveni Gutau.

    -Liber  le parasise ,iti amintesti?Dorea sa cutreiere lumea.S-a dus in Egipt ,                                    ,Siria,India,Tracia. Celor care ii stateau impotriva,le lua mintile Pe unii ii metamorfoza …in..rechini!Si Fanusan isi indrepta  teatral mana spre usa.Uite  ,Titusan  ar fi devenit un rechin periculos,adauga,in clipa cand acesta  intra cu zambetul sau  imperturbabil,dar perfid.Ii umbla  viespiile pe  limba!

-Dar nu merita pentru unul  ca el sa te opresti din …poveste,interveni Adrian.Ce se intampla ,mai departe cu  Liber?

Si in timp ce prietenii sai se aplecara mai mult spre el,Fanusan isi fixa privirea  in boschetul nins de liliac.

Se spune ca ,Liber ajunsese intr-o zi,in insula Naxos,exotica insula  greceasca din Marea Egee.Era orbit de pitorescul naturii,tipic mediteraneeana ,cu maslini,portocali,lamai,plante aromatice,care imbatau aerul curat,mangaiat de soarele ascuns uneori in mireasma strugurilor.Asa ,cum il considera si  Borges,acel “soare secret,pe care doar vulturii au  voie sa-l priveasca”.Imi  imaginez acea zi ,in care a cunoscut-o pe aceea care era intuchiparea  frumusetii insulare,Echo….

Fanusan cu privirea dusa lua paharul    si sorbind cu  placere il puse in lumina ,adaugand:aceasta era culoarea acelei zile,cand Liber a sosit  pe insula mistuita de apus…

_-Vorbiti de Echo,nimfa muntilor si padurilor? intreba pe nerasuflate Cleopatra,pentru a nu-i intrerupe maestrului prea mult firul povestirii.

-Exact.Cand Liber sosi pe insula strazile erau inundate de parfumul florilor.Ghirlande albastre,ghirlande  aurii,ghirlande sangerii,atarnau la gatul fetelor, le infasurau  soldurile,se aninau de glezne.Liber  se amesteca in multime,nevrand sa se  afle ca a  sosit.Pentru prima  data le privi fara sa  le bage in seama.Avea chef  sa colinde strazile,singur,fara  alai.Sa vada, fara larma ce s-ar fi facut ,oamenii imbracati de sarbatoare.Deodata,intr-o caleasca presarata cu petale de trandafiri impodobita  cu flori   portocalii,zari  un  profil feminin,ce-i atrase atentia.Ocoli calul ,ce tocmai  se opri si o privi nestingherit,de langa  scara trasurii.Avea brate de marmura,par buclat si   ochi de  culoare  neobisnuita.Parca se deschideau doua violete.Privirea aceea liliachie il tulbura,pe el,cel care nu   se lasase rapit de nici o frumusete feminina.

-A sosit frumoasa  Echo!-strigara flacaii.

-Cine este?(il intreba Liber pe tanarul de langa el).

-Regina noastra..S-a ascuns aici  de  Hera.A incercat  sa se sinucida  ,cand a

fost parasita de  Zeus.Noi am salvat-o de la moarte.

-Echo!Echo!repeta si Liber.Ce nume cu sonoritati metalice,pentru o fiinta atat de diafana!  Simti nevoia sa  se apropie ,sa-i priveasca mai bine fascinantii ochi violeti.Deodata ,Echo intoarse capul  atrasa parca  de un magnet.Un fior ii cuprinse intreaga fiinta.Maiestoasa   regina dori sa coboare.Flacaii se  repezira sa-i  intinda mana.Instinctiv,Liber  facu acelasi  gest.Si ea ii raspunse ,sprijinindu-se de bratul sau.In acea clipa,ceva misterios se declansa  intre ei.Se plimbara in tacere,in aclamatia multimii.Din acea clipa nimic nu mai era la fel.  Se  intelesera din priviri  sa  repete acele momente si pe inserat.Din acea zi nu se  mai despartira.

Fanusan facu o pauza.Lua paharul si-l bau pana la fund.

…-Dupa putin timp,desi legenda nu aminteste,o ruga  sa-i devina sotie.La nunta ii darui  o  coroana de aur.Atat de stralucitoare,incat,privita cu atata iubire,de catre cei doi indragostiti, se transforma intr-o  constelatie.

Fanusan se uita spre cer,urmat de ceilalti,descriind  cu un gest larg universul, cu gura plina  de stele.

-Poate acestea le cunosteati ,dar ceea ce nu stie nimeni ,este faptul ca Liber a adunat aceasta constelatie,ca sa nu se risipeasca, intr-un glob.Imaginati-va ..,un glob plin cu lumini stelare!  Numai un singur muritor primi insarcinarea sa-l pazeasca.Era un  astronom dinTracia.  Si asa,Liber se mandrea nu numai cu frumusetea reginei,ci si cu globul sau stelar,pe care-l aducea  la toate serbarile.Grija pentru el,ii distragea atentia uneori,de  a o ocroti pe regina,de  invidia celorlalte.Mai ales de cea a unicei Leto,considerata de insulari,intruchiparea feminitatii.Ii purta ranchiuna si pentru ca ,printr-un gest facut de regina,aceasta l-a interpretat ca o sfidare.Si Leto le ceru copiilor sai sa o razbune.Facu in asa fel, incat la serbare sa vina si Narcis.Si legenda spune,ca Leto ,prin puterea  copiilor ei,a reusit sa declanseze o iubire nefireasca a frumoasei Echo fata de Narcis.Leto se razbunase.A suferit nu numai Liber,ci si Echo,dragostea ei nefiind impartasita.

-Narcis,tanarul de o rara frumusete era indragostit ,se stie,de propia  sa imagine  oglindita in apa.Si a murit tanjind dupa acest chip de neatins,adauga Cleopatra.Ce s-a intamplat cu ceilalalti?  

-Nu stii ce spune  legenda?Echo,s-a topit de durere,neramanandu-i decat vocea.Un ecou!

-Iar Liber?

Liber?!Indurerat ,hotari sa plece in Olimp.Dar, inainte de a pleca il ruga pe tanarul astronom sa ia  globul cu el si  sa-l pastreze pentru generatiile viitoare.Astfel,globul cu stele ajunse in tara natala a astronomului,considerat  aici un savat,si il aseza  in curtea Observatorului Astronomic.Dar , intr-o noapte constata,cum se desprindea cate o stea din globul  stalucitor,apoi  se ridica spre cer,ca o  ultima lumina.Pentru un timp,se facea intuneric.Apoi  aparea o usoara licarire,iar   in locul stelei din glob ramanea doar o particica din corpul fosforescent. Totul se risipea  ,ca vocea intr-un ecou ,dar si se transforma  intr-un diamant adaugat in glob.Curand acesta deveni parca mai luminos despletind  lumina in fascicule colorate…….

Multi tanjeau sa aiba globul.Unii savanti au oferit in schimb bogatii si bani.Dar pe tanarul nostru il legau de el mii de fire nevazute.Pentru  el insemna o poveste pe care nimeni n-o aflase.O pastra  in taina.Ca sa nu mai fie globul de cristal in atentia  curiosilor,hotara sa-l ascunda.Il aduse  in curtea sa  ,printre frunze de vita deasa si boabe aromitoare.Ca sa ramana marturie a povestii traite de el…

-Aici este si azi,zise Fanusan  apasat,aratand spre globul de cristal, din gradina interioara.
-Frumoasa poveste ati creat-spuse oftand Adrian ,ridicandu-se in picioare.

-Interesanta  si trista –adauga Gutau.

-Mai trista mi se pare istoria legendarei Cleopatra-adauga Adrian reluand si reinnodand firul povestilor.

Dar nu apuca sa mai zica ceva ,fiindca de masa lor se apropie Titusan, cel cu gura plina de vipere.

-Ati auzit  cum s-a speriat seful meu de un sarpe aparut in curte?

-Jucam pe povesti-zise Adrian ,nu pe barfe.Dar Titusan nu se asculta decat pe sine.

Lui  Fanusan i se urca sangele in obraji si incerca sa nu-l mai auda pe cel ,care se dezbraca de caracter .Si se gandi daca ar mai putea fi iertat de cineva.Avea senazatia ca gura i se umpluse intre   timp de rechini.

-E plina de tantari, zise Gutau, in timp ce demonstra cu mana cum iese cate unul.

Vazandu-se nebagat in seama Titusan incepu sa faca pe mascariciul in fata fetelor care serveau…Intr-un tarziu,neluat in seama de nimeni..pleca…

-Stam pe terasa   impreuna,spuse Adrian,dar eu as prefera acum sa va las putin singuri,sa ma duc in curtea interioara,si’’sa ma inchid’’ in globul de cristal.

-Ce vrei sa spui?

Se departa de prieteni sai ,fara sa le raspunda ,urmarind-o pe Cleopatra.Ajunsi in curtea interioara observa o fereastra  transparenta in glob.

-N-am mai vazut-o pana astazi.

-Prin ea trece…..trenul singuratatii–il atentiona Cleopatra ,care se urca in vagon.

Adrian o urma.Coborira la marginea …Marii Vantului.La tarm,in fata unei colibe Cleopatra imbratisa un batran.Barba-i alba ii atarna ca o esarfa.

-Ma bucur ca te mai vad o data,zise batranul.Dar ma intristeaza faptul ,ca trebuie sa te  indepartez.Phineus te cauta.Vrea sa te ucida.

-Nu cred.Si Cleopatra privi spre mare.Uite-l,imi face semn cu mana…ma duc spre el.

Si Cleopatra nu-l mai auzi pe batranul intelept,care striga cu durere in glas sa nu-l asculte.

Fata se avanta in valurile marii,pana ajunse  la o barca.Barbatul  o urca langa el.Se departara in larg.Dar nu peste mult timp ,barca se rasturna.Cleopatra scoase un strigat sfasietor,transmis ,in ecou,de Eos.Marea Vantului se agita din ce in ce mai mult,inaltind valuri uriase.Adrian incepu sa strige dupa ajutor.In apropiere observa  cativa  flacai arand cu un plug,tras de doi tauri cu copite de arama.Intreband ce  seamana,acestia ii spusera ca seamana in pamant,dinti de dragon!Adrian nu avu vreme sa se mire .apuca sa le spuna:

-Salvati-o pe Cleopatra!Aveti o corabie?

-Argo,se numeste.

-Sus panzele!striga Adrian.

Corabia se avanta in larg.Dupa ceva vreme ii auzi strigand in cor.

-E teafara Cleopatra!!!

Se intoarse cu spatele la mare.In fata sa se afla o persoana ca o statuie … inalta.Avea cu el un scul de lana scanteietor,iar pe cap o coroana stelara,care-l orbi.Inchise ochii.Cand ii  redeschise in locul regelui cu coroana stelara aparu  tufa de trandafir,cu straluciri stranii,din curtea interioara a cafenelei.In spatele sau,globul de cristal.Numai Cleopatra ramasese pe tarmul Marii Vantului,salvata de flacaii acelui taram…

-Unde ai fost?intreba  Fanusan.

-In maruntaiele globului-ii raspunse.

Vrei sa ne vinzi o alta poveste?

-Am fost,cu adevarat,cu ..trenul singuratatii.

-Asa este!intari Titusan,aparut din senin,uitandu-se intrigat la inelulul lui Adrian,care prinsese  intr-un manunchi,tot spectrul solar….Ma duc sa dau vestea mai departe!..

-Iar va incepe sa inventeze,sa barfeasca in stilul sau..

-Ne-a  stricat seara,zise Fanusan,strambandu-se ca dupa ce ar fi strivit o  corcodusa in gura.

_-Si Cleopatra ?Am cauta-o sa-i platim.Nu stie  nimeni  de prezenta ei .

-Este de pe un alt taram-zise Adrian,mai convins ca niciodata.

_-Asta-i alta poveste?

-Sa ne asezam .Am sa va spun tot.Nu-i prea multa mitologie?!…

Si Adrian incepu  legenda sa despre globul de cristal…

Sa fi fost cea adevarata?!

                                                                        ELISABETA  IOSIF

Anunțuri