~Un prolog la o carte nouă de Corneliu Florea: „Polemos“

„Omul este născut pentru integritate. Dacă o pierde şi încă trăieşte este numai o întâmplare.” (CONFUCIUS) 

CITITORULE,

Dacă eşti român sau cetăţean român, dacă trăieşti în România sau înafara ei, dacă ai respect social, sentimente şi dăruire pentru ţara şi neamul românesc, citeşte acestea scrise dintr-un sentiment de nemulţumire şi revoltă, meditează şi exprimă-ţi ca un om liber gândirea.

Cel care te îndeamnă să faci acest lucru este un român obişnuit, un medic, care s-a născut, a fost educat şi a profesat în România. Din 1980 trăiesc şi profesez în Canada unde se află toate neamurile pământului. In această societate multirasială şi etnică, diferenţierile de limbi şi tradiţii, de culturi şi ideologii sunt prezente numai în limita concordiei sociale, ceea ce permite şi un confort psihic degajat. Acceptarea diferenţierilor de mai sus în ultima instanţă ne dau un grad de comportament social superior faţă de cel cu care am fost obişnuiţi să-l numim civilizat. în paranteză, istoriceşte, civilizaţia clasică se caracterizează şi prin discriminări rasiale, etnice, culturale, de-a lungul timpului. Pe când în Canada, canadienii – născuţi sau făcuţi – au trecut de la civilizaţia clasică la un nou comportament social. Avem culori şi aspecte diferite, dar la fel, ca florile, putem sta în acelaşi buchet. E chiar mai frumos, interesant. Monotonia unicoloră şi uniformă a dispărut. Da, cultural şi educativ, suntem diferiţi, dar pentru fiecare se găseşte o ocupaţie în folosul societăţii şi ăsta este un aspect esenţial într-o societate în care randamentul este primordial. Da, suntem de religii diferite, dar bunul simţ social al concordiei nu ne permite să impunem religiile unora altora, nici să acceptăm că unii ar fi aleşii creatorului. (Este o impietate la adresa creatorului, dar mai ales stupid şi ndicul să ai asemenea pretenţii acum, în secolul XXI, când de o mie de ani omenirea se educă cu adevărat în universităţi, nu prin temple.) Aşa gândim şi ne comportăm marea majoritate în Nord-America. Nu toţi, întotdeauna.

în contrast, în bătrâna Europă totul este altfel. O diferită geneză socială a generat cea mai deosebită cultură şi ştiinţă, pe lângă civilizaţia specifică, europeană. In Europa s-au dezvoltat naţiuni bazate pe grupuri etnice, populaţii, naţiuni distincte, în decurs de milenii, mult mai mult şi distinctiv decât pe celelalte continente. S-a şlefuit prin continuă frecare, adică, războaie după războaie, din orice motive; etnice, religioase, ideologice. Toate purtate între dominanţi şi dominaţi! Şi din această încleştare a izvorât europenismul, care în zilele noastre a ajuns în faza confuziei agonice. Bătrâna Europă se află istoriceşte, la casa de bătrâni, s-a consumat de tot, trebuie îngrijită de alţii…

Şi în această faza de agonie, fără extaz, conaţionalii mei, eliberaţi din nou, nu au fost lăsaţi de capul lor, ci împinşi în abscons! Mai rău ca niciodată! De data asta nu au fost invadaţi de cizme şi tancuri, ci de dolari şi interese străine. Sărace fiind cu duhul şi pătate de trecutul lor comunist, elitele bucureştene au căzut, sau au ales „plasa” dolarului dominaţilor străini. Dominanţii de oriunde ar veni – din est, vest, de aiurea – au nevoie de cozi de topor sau slugi amărâte, iar la noi astfel de indivizi au fost şi sunt din belşug. Astfel am pierdut, din nou, libertatea, specificul, independenţa, deşi aveam dreptul la toate acestea!

Această nouă dominare foloseşte o nouă îndoctrinare, care începe cu o tactică mult mai sinistră decât toate celelalte de până acum: inducerea complexului de inferioritate la români, indusă intens prin tot felul de „servanţi” ai noii mass-media. H. R. Patapievici este unul dintre ei şi nu ezită să scrie şi să publice: „Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu”. Nu are importanţă din ce context a fost scos, ci faptul că aşa ceva s-a scris despre români de către un oarecare cetăţean român. Românii tac şi acceptă, pentru că, altfel, marele cărturar îi etichetează: taraţi, tâmpi, flecari, estropiaţi, gângavi şi crapuloşi. Ţărănoi! Imbecili! Roşii de spirocheta românească, adică sifilitici! Da, cititorule român, asta este inducerea complexului de inferioritate ţie şi celor 23 de milioane de omuleţi patibulari, cum ne consideră H.R. Patapievici pe noi toţi. Inducerea complexului de inferioritate este prima treaptă a noii îndoctrinări, a propagandei antiromâneşti. După care urmează alte obiective prin tot felul de tactici, în care sunt sprijiniţi de aşa-zişi politologi, genii, cărturari şi elite dâmboviţene, recente! Inferiorizarea românilor, prin mass-media a dat rezultatele aşteptate, începând cu tranziţia român-Iliescu, tunelul Ciorbea-Constantinescu, ieşirea dintr-un pact şi băgarea în altul şi, în sfârşit, marea gogoriţă cu intrarea în Europa! Puţini, prea puţini, s-au ridicat, în aceşti ani, în agora românească să contracareze antiromânismul lefegiilor de la GDS-22 şi Dilema, al celor care ne urăsc oricum şi al celor ce parvin, dominându-ne. Puţini, prea puţini s-au întrebat, şi au întrebat de ce şi de către cine am fost scoşi din Europa după al Doilea Război Mondial? Şi, după o deper-sonalizare şi devalizare intensivă de 15 ani, cine şi cum vrea să ne bage, înapoi, în bătrâna Europă lovită de Alzheimer?!

Se pare că, în sfârşit, H. R. Patapievici şi alţii ca el, au ajuns în faţa unei rezistenţe lucide din partea opiniei publice. Critici tot mai deschise, argumentate apar la adresa lui H. R. Patapievici, care din mare cărturar cum a fost lansat pe piaţa pseudoculturală a devenit doar pata (aşa-l „alintă” acum românii), şi, în loc să realizeze situaţia în care a ajuns, continuă să-şi trateze cu aroganţă şi insulte semenii, face pe neînţelesul şi indignatul la avertismentele sau criticile aduse de către cititori. Şi din ce în ce mai des este tratat cu aceleaşi epitete pe care le-a adresat el în scris românilor.

Recentul articol din Cotidianul, „Patapievici, iritat de internauţi”, este absolut relevant prin numărul mare de internauţi (minunat cuvânt nou, mult mai potrivit decât cel de forumişti), ce l-au atacat, criticat şi chiar insultat. Aşa-i democraţia; în două sensuri contrare!! în stilul său obişnuit, H. R. Patapievici a început să-i dezavuieze intelectual ca fiind pre-logici şi post-logici. Este una din inepţiile de duzină ale intelectului său, la care un internaut a replicat ceva despre pata-logica lui! Se reţine pentru diagnosticul specialiştilor. Mi-a plăcut, deasemenea, replica unui alt internaut, care spune mult mai mult decât pare. O reproduc: „Dacă s-a iritat, să-şi dea cu pudră!”; bucureştean isteţ, iar pudra în acest simplu sfat medical are mai multe înţelesuri…

Mai nou, H.R. Patapievici începe să ameninţe cu procese şi pretenţii la daune morale!! Pentru prima dată o compasiune profesională m-a cuprins faţă de acest caz trist, care face pe cărturarul moralist, dar nu are discernământul moralei în cazul său. Să demonstrăm. Aşezat în înalta poziţie a consiliului CNSAS, trebuia să respecte legea 187 din 1999, dacă era cinstit, moral. NU a fost, a încălcat legea, tăinuindu-l pe Sorin Antohi. Acum, H. R. Patapievici este cercetat de parchet pentru necinste, deci imoralitate. Ce daune morale îi va pretinde CNSAS, dacă nu se va muşamaliza şi cazul acesta?

Ce daune morale ar trebui să plătească poporului român pe care l-a denigrat?

Ce daune morale ar trebui să plătească ROMÂNIEI pe care a blasfemiat-o?

Răspundeţi-vă români la toate astea şi trageţi-l la răspundere, demonstrând că nu v-a depersonalizat de tot aceşti şaptesprezece ani de propagandă antiromânească!

CORNELIU FLOREA