LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Al. Florin Ţene: „Prilej de încântare şi iluminare culturală“

O carte de un deosebit interes (apărută la Carpathia Press, 2007) este „Fragmente din vremea persecuţiilor“ de Alexandru Nemoianu, cu o Prefaţă de Artur Silvestri ce radiografiază două modele de Reconquista: Păstor şi sămânţă.

Cartea incubă eseuri, adnotări şi însemnări fugare scrise de autor în anii 2005 şi 2006. Aşa cum ne atenţionează, încă de la început, sunt câteva reluări din volumele Intâmplări şi vise, Tărâmuri, Treziri şi Acum. Acestea sunt doar elemente anexe ce creionează nuanţările mesajului şi a poziţiei gînditorului creştin Alexandru Nemoianu asupra modelului existenţial românesc.

Cartea se deschide cu capitolul Modelul noii prigoane anti-creştine, care, de la primele rânduri, descoperim câteva precizări, privind înţelegerea schimbărilor de regim, concluzionând că mântuirea nu vine în şi prin istorie ci la capătul ei.

Autorul stipulează rolul Bisericii în stat, dar şi impunerea acestuia faţă de dogmele religiei statale. Acest fapt este relatat prin exemplul penibilei înscenări de la Tanacu. Tragicul eveniment facând parte din multiplele acţiuni ale statului de a goli Biserica de conţinut, şi marginalizarea acesteia.

În Capitolul I, gânditorul creştin Alexandru Nemoianu îmbină într-o sinteză, rareori întâlnită, cercetarea fenomenului istoric din unghiul timpului istoric cu demonstraţia filozofică a fondului spiritual. Autorul distinge două modele care au existat şi există: unul întemeiat pe extinderea unor idei (sau principii) şi altul întemeiat pe pragmatism, materialism, câştig imediat şi eficienţă. Acestea fiind modele preluată de la Roma şi de la Cartagina.

În Modelele repetitive ale răului, abordarea frontală a percepţiei că fiecare generaţie a simţit consecinţele schimbării însoţită de speranţa în mai bine conduce la inevitabila constatare că lumea, în care coexistăm, este o stare căzută, contaminată de rău, sub păcat. Exemplul elocvent, prin citarea Jurnalului fericirii de Nicolae Steinhardt, că din perspectiva creştină cartea este o demonstraţie convingătoare împotriva totalitarismului.

Evenimentele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite sunt abordate în capitolul Cine seamănă vânt…, ele reprezentând furia celor care pe nedrept sau pe drept, contextă hegemonismul lor şi modul în care acest hegemonism şi l-au exercitat în ultimii zece ani.

Practica de dublu standard: nu faceţi ce facem noi ci ceea ce spunem noi, nu este o soluţie pentru SUA, concluzionează Alexandru Nemoianu. Exemplificările cu unele evenimente din SUA şi România din Începutul unor Vremuri de plumb conduc, prin particularitatea lor, la sensul general că toate marile fără-de-legi urmează un plan care cel mai cutremurător a fost arătat în uciderea Fiului lui Dumnezeu.

Simptom de putreziciune şi Note despre imperiu sunt consideraţii generale despre problema polarizării dramatice a societăţii americane. Gânditorul, eseistul Alexandru Nemoianu, stă sub semnul raţiunii şi al zodiei intelectului. Ipocrizia sistemului american, candidaţii pe care-i propune România la alegerile din 2004, deficienţa morală şi afectivă şi superficialitatea lor, dar cu un orgoliu gigantic, sunt elemente ale ateismului ce înjoseşte condiţia umană.

Calitatea textului şi a demonstraţiei, ceremonia investigaţiei şi interpretării, în formulări, uneori aforistice, care prind memorabil esenţa gândirii, sunt elemente definitorii ale acestei cărţi.

Observaţia lui Artur Silvestri din Prefaţă şi concluzia la care ajunge: când păstorul dispare fără a i se afla substitutul, inevitabil, îşi face apariţia, soluţia miraculoasă şi tainică:aceasta moare pentru a face grâul să rodească în viitorul nesfârşit şi binecuvântat. Precizia argumentelor din Fragmente din vremea persecuţiilor este infailibilă. Eseul seduce întâi de toate prin felul cum se articulează ipotezele şi exemplele reale, şi prin aspectul clar de construcţie închegată, care luminează neaşteptat istoria, dar şi contemporaneitatea. Cartea este o sinteză exemplară de instrucţie şi talent, deopotrivă prilej de încântare şi de iluminare culturală.

AL. FLORIN ŢENE