LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Elisabeta Bogăţan: Poeme

Cântec de izbucnit în râs

cine eşti tu dar

am apucat să întreb

rezemându-mă de tine

cu mirare

 

eu sunt un punct de sprijin

ai izbucnit în hohote albastre

de râs

 

şi tu eşti un punct de sprijin

căci ce ai putea fi

pe hotarul acesta tăios

dintre cuvânt

şi răcoare

 

ai râs iar cu hohote limpezi

şi tot mai albastre

rezemându-te de mine

tot mai amirositor

a pământ

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Argument

scriu cu un ochi pe cadranul

mileniului trei

 

cum ruginesc fierăriile

veacului

iată mai-mai că totul

s-a-nţepenit

 

dar nu te teme

aud

o trecem şi pe-asta

albăstriţi

ca îngerii răbdării

şi grei

tot mai grei

nu de noi înşine

ci de mileniul ce va să vină

 

mileniul trei

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Dascăl de înţelepciune

sămânţă

sămânţă de-aş fi

aş fi ochi deschis senin

spre rotitoarele

treceri

 

ochi înghemuit în sine

modest dascăl de tăcere

şi-înţelepciune

 

sămânţă

sămânţă de-aş fi

aş cunoaşte puterea

de-a apăra

viitoarea  rodire

ca pe propria-mi fiinţă

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Şi totuşi tăcerea

ascultam freamătul trupurilor

zdrumicările vederii

şerpuirile cărărilor printre frunze uscate

plesnirile pietrelor sub arşiţe şi geruri

tânguirile sfâşietoare ale vânturilor

prin nisipuri

zbaterea uscatelor chipuri

lepădate pe margini

 

ascultam cum peste goana

spre tine

mări de lumină se năruie

 

şi totuşi cântecul tăcerii

mi-am zis

ce respirare ni-l dăruie