LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Florentin Smarandache – ” Paradoxismul ”

AM INVENTAT PARADOXISMUL
Din 1970 am inceput colaborarea la revista scolii, „Nazuinte”, apoi la
alte periodice romanesti si straine (vreo 50 stiintifice si peste 100
literare).  Mi-am tradus o parte din lucrari in franceza si engleza,
altele mi-au fost traduse in spaniola, portugheza, italiana,
esperanto, rusa, sarba,  japoneza, si araba.  Am colaborat cu poeme si
piese de teatru la 42 de antologii romanesti, franceze, italiene,
americane, indiene, si coreene.
Ca autor, coauthor, si editor am publicat 62 de carti si circa 85 de
articole si note in matematica (teoria numerelor, geometrie
neeuclidiana, logica, aplicatii in cibernetica), fizica, filozofie
(generalizare a dialecticii), literatura (poeme, nuvele, povestiri, un
roman, piese de teatru, eseuri, traduceri, interviuri), rebus
(careuri, enigmistica) si arta (experimente in desene, picturi,
colaje, fotografii, design, arta pe computer) in romana, franceza si
engleza, dintre care: Formule pentru spirit (debut editorial, 1981,
sub pseudonimul Ovidiu Florentin); Le sens du non-sens, Problemes avec
et sans … problemes!, Fes, Maroc (1983);
Antichambres/Antipoésies

/Bizarreries, Caen, Franta (1989); NonPoems
(poeme de avangarda), Phoenix (1990); Only problems, not solutions!,
Chicago (1991); LE PARADOXISME:  un nouveau mouvement littéraire,
Bergerac, Franta (1992); Dark Snow, Phoenix (1992); NonRoman, Craiova
(1993); MetaIstorie (trilogie teatrala), Bucuresti (1993); Intamplari
cu Pacala (piese de teatru pentru copii), Fugit…/jurnal de lagar,
Bucuresti (1994); Collected Papers, Vol. I, II, III, Bucuresti,
Chisinau, Oradea (1996, 1997, 2000); Scrieri defecte (proza scurta),
Craiova (1997); Distihuri Paradoxiste, Afinitati (traduceri),
Nørresundby, Danemarca (1998); Intreaba-ma, sa te-ntreb! (interviuri),
Targoviste (1999); Outer-Art (album de arta), Cantece de mahala, In
seven languages (poeme), Oradea, 2000; A Unifying Field In Logics. /
Neutrosophy. Neutrosophic Probability, Neutrosophic Set, and
Neutrosophic Logic, Rehoboth, SUA (2000). Am editat, printre altele:
Second International Anthology on Paradoxism (cuprinzand 100 scriitori
de pe glob), si Third International Anthology on Paradoxism (distihuri
paradoxiste de la 40 poeti de pe glob), Oradea (2000); in prezent
editez volumul iv al acestei antologii internationale – si oricine
este invitat sa contribuie, precum si un Dictionar al Scriitorilor
Paradoxisti.

In matematica am generalizat logicile fuzzy, intuitiva,
paraconsistenta, multi-valenta si logica dialetheista la „logica
neutrosofica” (numita si Logica Smarandache in „Dictionary of
Computing” de Denis Howe); in mod similar am generalizat multimea
fuzzy la „multime neutrosofica”. Am propus extinderea probabilitatilor
clasice si imprecise la „probabilitate neutrosofica”, ca un vector
tridimensional ale carui componente sunt submultimi ale intervalului
ne-standard ]-0, 1+[.
In fizica am emis ipoteza ca nu exista nici o bariera a vitezei in
univers, adica viteza poate fi infinita (ipoteza Smarandache in
„Dictionary of Physics” de Eric Weisstein), ipoteza foarte
controversata.
In filozofie am introdus conceptul de „neutrosofie”, ca o generalizare
a dialecticii lui Hegel, care sta la baza cercetarilor mele in
matematica si economie, precum „logica neutrosofica”, „multime
neutrosofica”, „probabilitate neutrosofica”, „statistica
neutrosofica”.

In literatura si arta am fondat in 1980 curentul de avangarda numit
paradoxism, ca un protest impotriva totalitarismului, care are multi
adepti in lume. Consta in folosirea excesiva in creatii a
contradictiilor, antitezelor, antinomiilor, oximoronelor,
paradoxurilor. Am introdus „distihul paradoxist”, „distihul
tautologic”, „distihul dual”. Experimente literare am realizat si in
drama „Patria de animale”, unde nu exista nici un dialog, iar in „O
lume intoarsa pe dos” scenele sunt permutate dand nastere la un
miliard de miliarde de piese de teatru distincte! Piesele s-au jucat
in Romania (Teatrul „I.D.Sarbu” din Petrosani, Teatrul „Thespis” din
Timisoara), Germania (la Karlsruhe), si Maroc (la Casablanca, unde
„Patria de animale” a obtinut Premiul Special al Juriului
International).
La bibliotecile de la Arizona State University (Tempe) si University
of Texas (Austin) sunt depozitate manuscrise, reviste, carti,
fotografii, casete, videocasete, privind activitatea mea creativa, in
doua colectii speciale, numite „The Florentin Smarandache papers”.
Sunt membru al mai multor societati stiintifice si literare din
Romania si strainatate, si am primit premii pentru activitatea
desfasurata.
8 carti au fost dedicate activitatii-mi literare (dintre care
„Estetica paradoxismului”, de Titu Popescu, si „Un scriitor al
paradoxurilor”, de Ion Soare), si 21 de carti matematice despre
functii, secvente, paradoxuri, si – in ultimul timp – structuri
algebrice Smarandache (de pilda seria de zece carti ale profesoarei W.
B. Vasantha Kandasamy de la Indian Institute of Technology din
Madras).

Paradoxismul a pornit din viata cotidiana a anilor ’80, din
frustrarile avute la tot pasul, si din duplicitatea oamenilor intr-o
societate inchisa, totalitara: una se vorbea la radio si televiziune
ori in presa, si alta era realitatea, deci paradoxism de zi cu zi.  A
fost o reactie antitotalitara.
Paradoxismul se bazeaza pe folosirea excesiva de antiteze, antinomii,
contradictii, paradoxuri in creatia, nu numai literara sau artistica,
dar si in filozofie, si chiar in stiinta.
Acum 4-5 ani ma contacta prin e-mail un inginer de la Oficiul
National de Cercetari Spatiale din Paris, Dr. Jean Dezert, pentru care
paradoxismul era „nastrusnic” (il gasise pe Internet promulgat de
scriitorii francezi Pierre Lamarque et J. M. Charrier).  El lucra in
fuziunea informatiei, care se folosea in robotica, medicina, si in
cercetari militare.  Am purtat o lunga corespondenta, ajungand ca de
prin anul 2002 sa dezvoltam o teorie ce prelucreaza informatiile care
au un grad inalt de conflict.  Paradoxismul a devenit, astfel, singura
avangarda literara folosita in stiinta!  [Alte aplicatii stiintifice
paradoxiste se gasesc in Fizica Cuantica, unde lumina este atat unda
cat si particula (vezi de Broglie), adica doua atribute opuse in
acelasi timp, o dualitate paradoxista.]
Aceasta teorie, plauzibila si paradoxista, a devenit cunoscuta in
cercetarile de fuziune
a informatiei, incat am fost invitati, eu si Jean, de catre Dr. Wu Li,
s-o prezentam la NASA Langley Research Center, in Hampton, Virginia,
pe 5 noiembrie 2004.
Robotii trimisi pe planeta Marte trebuie sa prelucreze si
informatii conflictuale, paradoxiste furnizate de sensorii lor pentru
a lua o decizie ei insisi.  DSmT si alte teorii dezvoltate de catre
Dempster-Shafer, Dubois-Prade, Yager, Smets, etc. se ocupa de aceste
combinatii.  DSmT folosit la prelucrarea imaginilor de teren furnizate
din satelit a format un capitol special al tezei de doctorat a lui
Samuel Corgne de la Université de Rennes, Franta, sub conducerea
profesoarei Laurence Hubert-Moy.
Paradoxismul s-a ramificat.  De pilda, citind despre
o scoala filozofica, un curent, sau un filozof  X, am observat ca unii
cercetatori veneau cu argumente solide, viabile, logice pro X, altii
in sens contrar veneau cu acelasi fel de argumente palpabile sa
demonstreze contra X.  Si toti aveau dreptate in mod simultan!  In
special adevarurile in domeniul umanistic sunt mai elastice,
subiective, partiale.
O explicatie simplista a neutrosofiei: in vreme ce dialectica
pedaleaza pe contradictii, <A> si <Anti-A> (adica o idee si contrara
ei care, cum stiti, se balanseaza/contrabalanseaza una pe alta),
neutrosofia ia in considerare si ideile neutre fata de <A> si fata de
<Anti-A> deoarece si ele influenteaza evolutia ideii <A> in
confruntarea ei cu <Anti-A>, de aici si numele de „neutro-sofie =
stiinta a cunoasterii neutre”.  Deci neutrosofia studiaza conectia
dintre <A>, <Anti-A>, si <Neut-A>, unde <Neut-A> nu este nici <A>,
nici <Anti-A>.
Logica neutrosofica este o generalizare a logicii fuzzy (in special a
logicii fuzzy intutionistice a lui K. Atanassov).  Pe langa procentul
de adevar si de fals intr-o propozitie, se include si procentul de
neutralitate, necunoscut (nici adevarat, nici fals), al posibilitatii
unor parametri ascunsi.  Extinderea logicii fuzzy am facut-o din
dorinta de a putea caracteriza propozitiile paradoxiste care sunt si
adevarate si false in acelasi timp.  Logica fuzzy impunea ca suma
componentelor logice ale une propozitii sa fie 1, rectrictie eliminata
in logica neutrosofica.  In prezent logica neutrosofica are aplicatii
financiare (vezi teza de doctorat a lui Sukanto Bhattacharya de la
Bond University din Australia), si ingineresti (cercetarile lui Haibin
Wang sub conducerea profesorului Yanqing Zhang de la Georgia State
University din Atlanta)
Salturi vor fi intotdeauna in orice domeniu.  Odata cu logicile
moderne: fuzzy, neutrosofica, paraconsistenta, intuitionistica,
dialetheista s-au spart tiparele logicii Boolene, si vorbim acum de
procente ori grade de adevar ori grade de fals ori grade de
nedeterminat.  Logica aristoteliana si principiul tertului exclus au
fost incalcate.

Nu se simţea nevoia unei noi avangarde literare, ci a unei revolte –
revoltă politică, socială pe care nu o puteam înfăptui în matematică,
ci în cultură.  Revoltă mută, ca o frunză în cădere, părăsind însă
ramura îngheţată ideologic…  Adică scrierea pe dos, în contra-timp,
inversă sloganelor.  Era o eliberare spirituală.  Plăcerea de a nu le
face autorităţilor pe plac!  Ca matematician mi-am adus aminte de
paradoxurile celebre antice: Ahile cel iute de picior nu poate depăşi
broasca ţestoasă, Paradoxul săgeţii, Paradoxul mincinosului, Paradoxul
bărbierului…
Paradoxismul se bazează pe folosirea excesivă de antiteze, antinomii,
contradictii, oximorone,
parabole, paradoxuri în creaţie (literatură, artă, filosofie, chiar şi
ştiinţă).  Urmăreşte lărgirea sferei artistice prin elemente
neartistice, prin experimente contradictorii (atât la nivel local, cât
şi non-local), in special creatie în non-sens, contra-sens.  {Reflectă
societatea în care se spune ceva, dar realitatea este alta!}
Paradoxismul este primit, cum m-am şi aşteptat, în mod paradoxal (!)
Oricine poate adera.
Şi în present asistăm la felurite experimente în literatură (eu le-aş
considera ca o extindere a paradoxismului): Slam Poetry (cu Kerenski +
Ştefănescu), MailArt, Social Beat, sub-kultur, sub-literatur în
Germania; cultură alternativă, siktiristă, compoziţie neoficială,
poezie experimentată pe computer (spaniolul Miguel de Asén cu sonete
rezultate prin combinaţii aleatorii), underground literature in
America…  Nu e vorba de valoare literară, ci de anti-…, de ceva
axiologic diferit cu orice preţ faţă de ce s-a mai făcut (indifferent
dacă-i bun sau rău!).  Dar astea-s privite cu fală, fără vreo sfială,
de academici chiar…  (Adrian Rezuş)  Este neobedienţa oficialului şi
refuzul/nerecunoaşterea consacratului!  Artiştii/literaţii resping
clasicul…

Am publicat ultimele două antologii paradoxiste cu contribuţii de
la peste 40, respectiv 100 scriitori din vreo 15 ţări, cu texte in 5-6
limbi.
Ca orice avangardă, a beneficiat de aderenţă în special la noii
scriitori, mai deschişi la ‘diferit’, şi-a întâmpinat reticenţe din
partea celor mai în vârstă, conservatori.
Socrate, în dialog cu Euthyphro (din tomul cu acelaşi titlu), se
lamenta într-o zi că fusese acuzat de Meletus că i-a corupt pe tineri.
Cum? Socrate, ca poet sau ‘făcător de zei’, a inventat zei noi,
desconsiderând existenţa celor vechi.

Ernesto Sabato a fost un strălucit fizician nuclear, instruit şi
în matematici evident, deturnat spre literatură (romancier), şi
influenţat de bătrânul Borges, deşi cei doi aveau idei opuse. Parisul
l-a proiectat pe el în lume! Deşi lider al tineretului comunist
argentinian, oponent al dictaturii militare a generalului Uribu (ca
multe, de altfel, în America Latină), a studiat marxismul în fosta
Uniune Sovietică, dar şi-a dat seama de crimele stalinismului. A fost
prieten cu marii André Breton, Tristan Tzara, cu pictori vestiţi:
Matta, Dominguez, Lam. Dar l-a preocupat şi interogaţia asupra
inconştientului (ştiinţele sunt mai mult în sfera conştientului,
excepţie cumva psihologic), a crizei civilizaţiei, mizeriei, ororii,
tensiunii, dictaturii, scriind o trilogie romanească faimoasă
(„Tunelul”, 1948, „Eroi şi morminte”, 1961, „Abaddon exterminatorul”,
1974). Eu mă gândeam la scris ca o terapie, nu doar catharsis. Şi este
ceea ce am făcut în jurnale. Simţeam că înnebunesc în aşteptare (exil
interior în ţară, lagăre, emigrant apoi la… infinit) – în nici un caz
pasivitatea şi inutilitatea din „En Attendant Godot” (Beckett) – şi-n
felul acesta îmi descărcam sufletul pe hârtie, în mod freudian.
Vedeţi, matematica nu mi-ar fi oferit această eliberare! Coşmaruri şi
speranţe ale înstrăinatului, obsesii revenind des la suprafaţă. Atunci
Sabato a început să refuze scientismul şi pozitivismul matematicii,
trecând la mister, simbol, tenebre, inconştient.
Universurile artistice şi cele exacte se complementează şi
influenţează totuşi. Din conflicte de idei apar noi valenţe
(Heraclit).
Eu am trecut la literatură pentru că simţeam că-n matematică nu mă
puteam revolta! La un moment dat, demonstraţiile deveniseră plate,
tehniciste, le lipsea metafizica (lui Aristotel).
Mi s-a părut prea rigid şi perfect universul matematic, pe când lumea
este imperfectă, impură, flexibilă, contradictorie.

Poezia salvează raţionamentul, însă prin metafizică, precum o
vorba de duh care convinge mai mult decât o demonstraţie plată,
înlocuind-o uneori. Poezia oferă posibilităţi la imposibil.
Logicile moderne au dat peste cap clasicismul în ştiinţă. Nu doar
logica trivalentă ori, mai general, logicile polivalente, dar s-a
ajuns la logica fuzzy (infinit-valentă, vagă, imprecisă), logica
paraconsistentă (care promulgă ideea că o formulă rezultată din
premize contrare nu este neapărat adevărată), dialetistă (care susţine
că unele contradicţii sunt adevărate!), intuiţionistică (care lucrează
cu sisteme incomplete), până la logica neutrosofică (care cuprinde
aceste categorii împreună, şi care poate caracteriza paradoxurile).
Mai concret: în logica dialetistă o propoziţie şi negaţia ei
se-ntâmplă să fie adevărate în mod simultan.
Logica neutrosofică atribuie fiecărei aserţiuni şi o componentă de
„nedeterminare”, pe lângă clasicele „adevăr” şi „fals”, incluse
într-un interval nestandard ]-0, 1+[.
Un Congres Internaţional de Logică Neutrosofică va avea loc la
Universitatea mea, New Mexico, în decembrie 2001.
Logica se înfundă în locuri unde se lucrează cu date neclare, ambigue,
venind din surse chiar contrare, ori date partial cunoscute. Şi-atunci
este normal ca acel grad de necunoaştere al inputului să se reflecte
in output.
Logica modernă pare a fi foarte… nematematică, poetică daca vreţi. De
fapt logica este domeniul comun al matematicii şi filosofiei.
Din aporie se ajunge la iluzionare.

Anunțuri