LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Al. Florin Ţene: „Cristalizarea hazardului“

Faptul că Ion Popescu-Brădiceni,în Cristalizarea hazardului,Editura Napoca-Star,2008,n-a fost furat în întregime de mirajul metodei,deşi construcţia sa teoretică este temeinică şi clădită pe lecturi serioase,e o probă că instinctul său critic a rămas intact şi nealterat de vanităţi metodologice.Eseurile incluse în acest volum sunt un produs al sintezei dintre concept şi metaforă,dintre idee şi stil,fapt subliniat în prefaţă de Virgil Bulat evidenţiind că autorul este un scriitor prolific,pentru care scriitura înseamnă pasiune,bucurie,minunare în faţa frumuseţii decelate în creaţia altora,satisfacţie în descoperirea unor sensuri inedite de interpretare a acesteia.

Ion Popescu-Brădiceni are opţiunea pentru discursul critic,dar,nu numai conceptual,ci şi metaforic,el este apropiat atât faţă de opera comentată,dar şi scriitorului.A abordat un evantai de cărţi,autori,repere trnsmoderniste,ontoretica literaturii,noua teorie a culturii şi multe alte probleme ale literaturii contemporane ce interesează specialiştii,dar şi cititorii împătimiţi.Acesta fiind un teoretician avizat al noului concept al transmodernismului,componentă a noului curent globmodern(descoperit ,teoretizat şi “botezat” de subsemnatul).

O unitate teoretică există totuşi în această carte,în ciuda faptului că abordează o diversitate de cărţi scrise în diferite stiluri,şi ea vine din practicarea cu supleţe şi parcimonie a poeticii,a subtextualităţii sau supratextualităţii şi hermeneuticii operelor analizate,fie că abordează scriitori clasici contemporani:Marin Sorescu,George Stanca,Gheorghe Grigurcu,Ioana Dinulescu,Horia Gârbea,Valentin Taşcu, Gabriel Chifu,dar şi mai tinerii în ale scrisului ca:Gheorghe Drăghescu,D.M.Drăgan,Horia Muntenuş,Voichiţa Pălăcean-Vereş,Dinu Virgil,etc.

O parabolă a literaturii poate fi considerată această carte de excepţie,în care interpretarea textelor literare e urmată îndeapropape de construcţia teoretică autoreflexivă şi riguroasă.Teoria transmodernismului(ca parte integrantă a globmodernului) trăieşte în această carte forma ei cea mai subtilă,căci conceptul e o dedublare a intuiţiei critice,iar hermeneutica o deghizare a analizei.Scenariul critic ascunde,prin urmare,o schemă teoretică,precum scoica poartă în sine perla.

Cartea lui Ion Popescu-Brădiceni,familiarizată impecabil cu critica şi teoria literară modernă,cu o bibliografie bogată,e o radiografie chiar a spiritului teoretic din perioada postrevoluţionară:opţiunile autorului postulează o viziune deja consimţită de  exegeza mai nouă,trăgându-şi rădăcinile din Serge Doubrovsky:din naratologie şi lingvistică,dar mai cu seamă din semiologia textului.Abundenţa de referinţe bibliografice,exegeza lui Ion Popescu-Brădiceni poate fi înţeleasă,simbolic,şi ca un symposion al ştiinţelor literaturii:poetica,hermeneutica,retorica,lingvistica,naratologia,gramatologia,fenomenologia,etc,sunt convocate în textul autorului,pentru a da seamă de identitatea literaturii.

Acest eclectism superior,altfel controlat ireproşabil,nu e departe însă uneori de rezumatul deghizat,de adaptare şi nuanţare,care sunt forme de obnubilare a originalităţii.Inovaţia trăieşte la limita dintre parafrază şi citat,dacă nu socotim marca subiectivităţii şi facilitatea de a reformula,sistematiza şi reorganiza într-un discurs propriu toate achiziţiile de până acum ale ştiinţei literaturii.Totuşi limbajul critic,chiar dacă specializat,are supleţe şi proprietate.Eleganţa expresiei ia adesea o turnură aforistică,semn de asumare reflexivă a actului teoretic:Poemul pare a fi o însemnare de caligraf,dar şi un exerciţiu de înseninare.

Rigoarea şi fineţea sunt,în cazul lui Ion Popescu –Brădiceni,două forme ale spiritului critic care pune demonstraţia şi intuiţia la baza unei noi hermeneutici:în înfăţişarea lor siameză,critica şi teoria,analiza şi sinteza,precizia şi rafinamentul se simt reciproc şi se întărâtă,fără a se putea înfrunta vreodată pe viaţă.Autorul este un analist temeinic şi înzestrat,care ştie să conjuge în chip fericit acribia,analiza cu spiritul critic.

AL. FLORIN ŢENE