~Olga Morar: „Literatura pentru copii – câteva completari“

Literatura copilăriei trebuie făcută cu artă, chiar dacă acest concept s-a încetăţenit relativ târziu, evidenţiind ideea că ea nu trebuie să-l vizeze doar pe copil, pentru a nu conduce la alterarea gustului său estetic. Cartea pentru copii trebuie să aibă un rol formativ şi o mare ţinută artistică.

Universul copilăriei este unul fabulos, plin de efuziune sufletească, un univers în care până şi jucăriile prind viaţă, datorită puterii imginative a copilului care formează şi deformează după bunul plac, creându-şi propriul său basm.

Culoarea, simplitatea, graţia cu care copilul crează o lume de poveste fac din el un aspru judecător al celor mari, atunci când aceştia scriu pentru copii. Lumea fabuloasă din astfel de cărţi trebuie să fie dragă sufletului celor mici, căci ei înţeleg că seriozitatea jocului trebuie să se îmbine armonios cu duioşia, graţia, gluma universului uman, transpuse într-un limbaj simplu, uşor de înţeles, dar plin de verva atât de caracteristică vârstei copilăriei. În caz contrar copilul va răspunde: îmi place/ nu-mi place, mă plictiseşte. Iată simplitatea unor răspunsuri ce se nasc din sensibilitatea sufletului său pur, care în acest fel cere o abordare artistică ce se constituie într-un dificil examen pentru cel care doreşte să scrie literatură pentru cei mici. Cu alte cuvinte nu e necesar doar talentul, paleta largă a aptitudinilor unui astfel de scriitor trebuie, cu siguranţă, să atingă şi psihologia infantilă.

La vârsta basmului, fantasticul este cel care modelează existenţa copilului, conturându-i personalitatea prin influenţa exercitată asupra sa şi care îi canalizează sensibilitatea, imaginaţia şi chiar talentul.

În literatura pentru copii concepţia despre viaţă este simplificată, astfel eroii se împart în pozitivi şi negativi, simpatici sau antipatici. Eroul inteligent este cel admirat, la fel şi în viaţă. Iată, fondul etern uman este înfăţişat copilului sub forma basmului sau a poveştii. Practic de mici sunt puşi faţă în faţă cu viaţa, sondându-se înţelegerea adevăratei dimensiuni a lumii, aşa cum o vor percepe de acum înainte.

Literatura purtătoare de mesaje cu scopuri formative îşi va pune definitiv amprenta asupra copilului, de aceea e foarte important ca acest gen să fie scris cu artă, căci îi va modela inevitabil existenţa.

De cei mari depinde ca mirifica lume a copilăriei să-şi poată croi mai departe drumul drept spre maturitate. Iată, încă un motiv în plus ca literatura pentru copii să înceteze a mai fi o Cenuşăreasă prăfuită şi uitată într-un raft de bibliotecă. Ea are drepturi depline şi trebuie să-i înlesnim o manifestare la modul complex artistic, chiar dreptul la premii literare, doar în acest mod se poate încuraja şi stimula talentul în această lume de adevărată frumuseţe literară.

A scrie pentru copii presupune o adaptare a scrisului, exemplu dat şi de un laureat al premiului Nobel pentru literatură, aşa ca Selma Lagerlöf, neuitând Minunatele călătorii ale lui Nils Holggersson. Practic a scrie literatură pentru copii presupune a visa cu ochii deschişi.

În viaţă copilul are părinţi, buni şi răi. În literatură doar părinţi. În viaţă, copilul se întâlneşte cu tot felul de adulţi. În literatură, doar cu cei exemplari. Viaţa de zi cu zi a copilului este diversă, ne plângem de supraîncărcare, în literatură ei sunt cel mai adesea în vacanţă. Copilul pune întrebări mari, literatura îi dă răspunsuri mici. Copiii cunosc şi gustul înfrângerii, au şi decepţii în literatură doar victorii. … putem iubi sau dispreţui literatura pentru copii. A ignora este o utopie…¹

Modernitatea poate presupune şi o posibilă alterare a gustului pentru literatură, de aceea adevăratul studiu al literaturii nu presupune un contact virtual, un calculator şi câteva site-uri specializate, ci în primul rând contactul cu cartea, senzaţia pe care ţi-o oferă cititul prin înfăţişarea unor lumi pe care poţi să le cutreieri simţindu-te, de ce nu, un Gulliver într-o ţară îndepărtată ce urmează să fie descoperită. Fiecare lucru pe care îl putem descoperi în paginile unei cărţi îl supunem curiozităţii şi cercetării, aşa ca în copilărie, astfel încât ne trezim adulţi cu experienţa îmbogăţită. Asemeni eroilor copilăriei pornim spre necunoscut, spre maturitate cu încredere în raţiunea umană, conştienţi de obstacolele pe care le avem de înfruntat, dar cu încredere în izbânda finală, la fel ca în basme.

Literatura română (şi pentru copii), dacă nu e modernă, nici nu există, dacă modernitate nu e nimic nu e […].

Fantezia scriitorului român este nelimitată: construieşte în imaginar, se dezlănţuie în ficţiune, rostirea lui atinge profunzimi maxime( de o profunzime a nuanţei). El este prin excelenţă auditiv, sensibilitatea lui merge spre nuanţa sufletului, o pagină de literatură este o petrecere de vorbe ingenioase. Noi românii, alergăm să ne odihnim în cuvinte. Adorăm limbajul aluziv, imprecis, suntem fini, răstălmăcitori de vorbe, aventura şi istoria noastră se petrec în popasuri, (divanuri şi nu migraţiuni). Această impresie reprezintă o posibilitate de evoluţie a limbajului şi gândirii. Infidelitatea limbajului permite naşterea literaturii.²

Plăcerea de fi citit, de a fi răsfoit măcar câteva pagini dintr-o carte tipărită, fie ea şi una a copilăriei presupune primii paşi făcuţi în direcţia culturii.

A ieşi din lectură cu o stimă sporită pentru om, acesta cred că e secretul marilor literaturi pentru copii şi tineret.³

Drd. OLGA MORAR

 

Bibliografie:

a. Presa

Literatura pentru copii o problemă majoră-interviu cu Mircea Sântimbreanu, în România Liberă, an XXXIX (1981), nr. 11555 (23 decembrie), p.2

b. Cursuri universitare

Ion Popescu Brădiceni, În căutarea capodoperei, sub semnul transmodernităţii- Literatura română (pentru copii)şi literatura copilăriei, Ed.Academica Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2003 (curs universitar)

c. Bibliografie critica

George Călinescu, Cronicile optimistului, Ed. pt. Literatură, Bucureşti, 1964, p.277

1 Literatura pentru copii o problemă majoră-interviu cu Mircea Sântimbreanu, în România Liberă, an XXXIX (1981), nr. 11555 (23 decembrie), p.2

2 Ion Popescu Brădiceni, În căutarea capodoperei, sub semnul transmodernităţii- Literatura română (pentru copii)şi literatura copilăriei, Ed.Academica Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2003 (curs universitar)

3 George Călinescu, Cronicile optimistului, Ed. pt. Literatură, Bucureşti, 1964, p.277