„Pentru ca sa putem fi Una ! ”

“CHESTIUNI DE METODA”

PENTRU CA SA PUTEM FI UNA!

Pentru aceia dintre Romani pe care viata si un plan, pe care poate inca nu il pricepem, i-au asezat in tot locul si care, in adaus, au simtit ca trebuie sa spuna ceva despre permanenta si despre identitate, in minoritate si singurate, doua au fost poate cele mai impovaratoare si chinuitoare oprelisti: izolarea si teama ca ce spun nu are importanta. Sunt incredintat ca putine chinuri morale sunt pe asemenea masura. Dar iata ca in chip miraculos am inceput sa ne aflam unii cu alti, sa vedem ca nu suntem nici smintiti si nici singuri. Iar in acest deznodamant, ale carui roade incepem sa le vedem si care face si inca va face cultura si alternativa existentiala romaneasca, cunoscuta si accesibila, revistele un loc special. Vestile se aduna, gandurile se slefuiesc si comuniunea devine fapt. Acesta nu este doar un act de cultura, este o solutie mantuitoare care, azi, se alatura si contribuie decisiv, ca pentru Romani viitorul sa fie posibil.

Astfel se aduna si se face cu putinta comunicarea intre cei care sunt asezati in tot locul, poate sub ratiunea superioara de a oferi modelul existential romanesc, intelegerea romaneasca a diferentei dintre bine si rau, ca alternativa posibila intr-o lume care, dramatic, se inchina, majoritar, valorilor materiale celor mai groase. Promovarea revistelor “noastre” are o enorma importanta si citirea lor poate avea mai mare valoare decat media “conventionala” azi aproape in totalitate acaparata de “banda”.

DE FAPT, UN INCEPUT !
Revista “Viata de Pretutindeni” de la Arad a implinit asta-primavara un an. Nu este o implinire, nu este vremea unui bilant, ci vremea de a afirma din nou “inceputul”. “Nimeni care pune mana pe plug si se uita indarat nu este potrivit pentru imparatia lui Dumnezeu” (Luca 9,62). Asa trebuie sa ne gandim la revista ce cu bucurie ne sta inainte. Telul acestei reviste este de a fi o punte si legatura tare intre cei care pretuiesc existenta, rostul pentru care au fost lasati si deci, “viata de pretutindeni” si, as zice, in tot locul. Putem fi raspanditi in toata lumea dar daca suntem traitori ai unei stari, ai unui model, suntem “una si acasa” oriunde am fi. Cred ca “Viata de Pretutindeni” acestea si le propune si pe acestea le doreste. Privirea ei trebuie sa fie “inainte”; acolo unde clopotele, uneori in soapta si uneori mai tare, ne spun ca salasul nostru ideal ne asteapta.

CRED CA ASTA ARE IMPORTANTA…
Prin bunavointa profesorului Iosif Bacila inca de la prima aparitie primesc revista ““Almajana”“ pe care, cu dedicatie eroica, tot el o editeaza. Sunt nespus de mandru si onorat ca in paginile ei am putut si eu publica un numar de randuri. In cele ce urmeaza as dori sa fac o marturisire de suflet.

Primirea revistei, de fiecare data, ma incanta si bucura: pentru paginile interesante, informatie si confirmarea vitalitatii unui colt de lume fara egal. Dar la asta se mai adauga ceva.

Primirea revistei imi starneste emotii si o stare sufleteasca pe care nici o alta publicatie nu mi le poate starni. O vreme nu am putut sa inteleg de ce, dar, mai apoi, am inceput sa pricep sau asa cred.

“Almajana” imi apropie din nou locurile copilariei si redeschide cu violenta rana dorului care, oricum, niciodata nu se va inchide si inca mai mult, imi arata limpede ce are importanta si ce nu are in existenta umana.

Am avut imensul privilegiu de a-mi petrece vacantele copilariei, adolescentei si tineretii in Valea Almajului, in satul Borlovenii Vechi, in casa bunicului meu matern, lt. colonel in rezerva Romulus Boldea.

In acele locuri si in acea casa am invatat notiunile fundamentale ale vietii si existentei: ordinea, buna cuviinta, respectul datorat inaintasilor si traditiei si, finalmente, diferenta dintre bine si rau. Mai mult inca, locurile din Borloveni au devenit pentru mine punctele de referinta; astfel, “raul”, oricat de mare ori mic si oriunde il voi fi intalnit, a ramas Nera, “padurea”, la fel a ramas “cultura” din susul casei Boldea, “dealul” a ramas Bujorul ori Coasta Patasului si asa mai departe. Iar acum, la anii la care am ajuns si cand in fata imi apare, tot mai limpede, poarta care deschide marile dezvaluiri, am inceput sau cred ca am inceput sa vad ce are si ce nu are importanta. Iar pentru asta, inca o data, raman dator Borloveniului si Vaii Almajului.

Cand eram copil si tanar, am fost incredintat ca ordinea lumii sub care traiam era vinovata de tot raul si doar de va fi schimbata si totul se va preface in bine. Am primit darul sa vad acea ordine lumeasca dusa si sa vad alte ordini lumesti. Am avut deci ocazia sa vad ca aceste ordini ale lumii nu sunt si nu pot fi perfecte si a trebuit sa inteleg (anevoie si in durere) ca nu in ele sau prin ele ne putem afla bucuria, pacea si rostul existentei, ci in alta “parte”. Iar acea alta “parte” sunt dragostea celor din jur si amintirea si trairea valorilor ce ni le-au dat cei care ne-au iubit neconditionat si fara motiv ori merit din partea noastra.

Sunt convins ca fara Borloveni, casa Boldea si Valea Almajului nu as fi putut sa imi pastrez echilibrul mental (atata cat este) si nici sa imi aflu pace si rost (atat cat sunt) si asta cred ca are importanta! La fel cum cred ca asezarile lumesti si ordinea lor vor trece, dar Valea Almajului si satul Borlovenii Vechi nu vor trece!

ALEXANDRU NEMOIANU