~Al. Florin Ţene: „Ideea naţională“ sau „Transformarea sufletească a României“

Strădania cercetătorului literar Dan Brudaşcu de a strânge între coperţile unei cărţi articolele şi cuvântările poetului, omului politic Octavian Goga, în condiţiile în care naţionalismul este greşit perceput, înţeles ca o formă a discordiei între neamuri, este un gest de curaj şi iubire faţă de valorile autentice ale naţiunii noastre.

Înainte de a pătrunde în problematica cărţii Octavian Goga – Ideea Naţională, Casa de Editură „Sedam”, Cluj-Napoca, 1997, ediţie îngrijită, „Cuvânt introductiv” şi „Notă bibliografică” de Dan  Brudaşcu, doresc să subliniez că naţionalismul autentic prin care se promovează specificul unui popor uneşte neamurile şi nu le dezbină, coagulează şi interferează valorile acestora în diversitatea unităţii statului. Acesta este naţionalismul promovat de Octavian Goga şi astfel trebuie înţeles de noi, în condiţiile unei Europe unite în care specificul fiecărui neam îşi păstrează valorile perene.

Volumul propus cititorului de Dan Brudaşcu umple un gol în bibliografia „poetului pătimirii noastre”, structurează materialele pe  trei segmente majore: „cele ce-l definesc şi-i punctează câteva  momente semnificative din biografia sa: anii de studiu, începuturile literare, afirmarea în viaţa literară şi culturală naţională, formarea şi consolidarea doctrinei sale estetice şi ideologice, primirea la Academie, conferirea titlului de „Doctor Honorius Causa al Universităţii din Cluj”; discursuri şi cuvântări pe marginea ideilor majore pentru care a militat: ideea unirii şi ideea naţională; texte (cuvântări, articole, discursuri) consacrate omagierii operei unor mari personalităţi ale istoriei şi culturii naţionale, precursori ai statului naţional modern şi unitar român (. . . )”.

În condiţiile în care Octavian Goga  în perioada regimului trecut nu era cunoscut ca om politic şi jurnalist, dar şi în ultimii zece  ani de după evenimentele din decembrie ’89 este ţinut într-o „ceaţă voită”, efortul lui Dan Brudaşcu este o contribuţie substanţială la cunoaşterea „laboratorului de creaţie şi gândire” a autorului superbei poezii „La noi”, la mai „dreapta lui înţelegere şi judecare de către generaţiile mai noi”.

În „Nota bibliografică” Dan Brudaşcu subliniază că volumul de faţă  reproduce „aproape integral lucrarea Discursuri (cu excepţia textului intitulat Comemorarea Reginei Elisabeta, apărută în iulie 1942, la Atelierele S. A. R. „Cartea Românească”, Bucureşti şi, parţial, volumul Mustul care fierbe, tipărit iniţial, în 1927, la Imprimeriile Statului, şi reeditat în 1992.

Volumul cuprinde discursuri şi cuvântări rostite de Octavian Goga pe o extindere de 20 de ani, în  medii universitare şi academice sau „pentru evocarea operei şi activităţii unor înaintaşi”.

Opera publicistică a lui Octavian Goga ne convinge de faptul că poetul nu a fost un anti-maghiar. De aici dovada că acesta a înţeles faptul că naţionalismul adevărat nu exclude minorităţile şi nu se opune idealurilor acestora, naţionalismul modern promovează valorile tuturor neamurilor din componenţa  statului, el uneşte în mod constructiv. Cert este că acuzaţiile frecvente de şovinism, naţionalism (neînţeles ca liant în diversitate), extremism de dreapta (pentru că promova dreptul la proprietate şi păstrarea valorilor neamului?!) sau anti-semitism (pentru că apăra pe cei înşelaţi?!) au fost susţinute fără a se cunoaşte opera publicistică a poetului. În acest sens, Dan Brudaşcu vine în întâmpinarea celor care doresc să cunoască publicistica lui Octavian Goga cu o carte riguros întocmită, cu un „Cuvânt  introductiv” şi  „Notă bibliografică” ştiinţific scrise, constituindu-se „ferestre deschise” ce invită cititorul în lumea omului politic şi de jurnalist a lui Octavian Goga.

AL. FLORIN ŢENE