LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Aurel David: „Luceafarul de ziuă”

           De la fereastra camerei in care dormea, dupa ce dadea la o parte jaluzelele, Danut obisnuia sa se uite  catre inaltul cerului la prima ora a diminetii. Cer care, in ultimile doua saptamani din februarie, se arata ochiului limpede precum clestarul.

          Chiar deasupra capului aparea, in momentul cand isi incepea obisnuitul program de exercitii de gimnastica din faptul diminetii, Luceafarul de ziua. O vreme nu i-a dat importanta. Il observa, fara sa vrea, mai ales la acele exercitii cand era obligat sa priveasca peste cap. Cu trecerea diminetilor a luat seama ca astrul ceresc  isi modifica si stralucirea, si pozitia fata de anumite repere.

          – Unde dispari? l-a intrebat Danut intr-o dimineata.

          – Nicaieri, i s-a raspuns.

          – Atunci, de ce nu te mai vad dupa ora sase treizeci?

          – Vine de pe cealalta parte a Terrei stralucitorul Soare. Care goneste intunericul si  aduce lumina.

          – Pot ajunge si eu la tine?

          – Daca ai curaj…

          – Voi incerca.

          Danut si-a adus aminte versurile poetului Mihai Eminescu:

          Cobori in jos, luceafar bland

          Alunecand pe-o raza

          Patrunde-n casa si  in gand

          Si viata-mi lumineaza…

          Intre timp, Luceafarul disparuse, facandu-i loc discului rosietic stralucitor al Soarelui

          In zorii zilei urmatoare, inainte de ora sase, acesta i-a adresat chemarea prin versurile Eminescului:

–          Dac-am sa vin, ce-ai sa faci?

–          As vrea sa te privesc mai indeaproape.

–          Nu ai cum. Stii bine ca eu si Soarele reprezentam niste astri ceresti, pentru voi, pamantenii.

In timp ce Danut purta acest dialog imaginar, dinspre Luceafar s-a desprins un inger  ce se apropia de fereastra lui. Albul imaculat al acestuia, plutirea lina, unduitoare il deconectase de la realitatile lumii inconjuratoare. Nu-si incepuse programul de exercitii pe care si-l impusese. S-a lasat dus si el in acea plutire majestuoasa a ingerului pe un alt taram, al inchipuirii, in vesnic odihnitoarea si plina de farmec Tara a lui Mos Ene. Adormise…

                                                Aurel David

Florida, Royal Palm Beach, februarie 2005