O MARE POETA REVINE LA LITERATURA – Angela Nache-Mamier: „Dolor“ (fragmente)

Splendidul lirism de masuri singuratice care, in anii 80 , impusese vocea de un straniu ascetism sufletesc a Angelei Nache se intrevede azi in reformulari de viziuni noi , si mai largi, pe care , dupa o tacere de aproape douazeci de ani , poeta le infatiseaza in volumul ” Dolor” care insemneaza revenirea la literatura a unui scriitor ce merita un loc definit in tabloul literaturii recente unde asezarea valorilor in proportiile naturale se va face candva si nu foarte tarziu. Despre aceasta creatia s-a vorbit odinioara si se va vorbi si acum, fiindca opera , chiar neimpunatoare prin cantitate, are greutatea marilor prezente estetice ce nu afirma doar ” precursoratul ” ci constructia definita , diferentierea, unicatul o ARTUR SILVESTRI

In Est
Picâturi de ploi aurite
Impodobesc covoarele
Deşi tînârâ şi salariatâ
Mâ descurajez ,tremur toatâ
Aureolatâ de necazuri grâmezi.
Pielea chipului ,mâinile
Se urîţesc
„Inghite- ţi enorma ta sete de viaţâ”
Deşi tînârâ mâ plictisesc
Ca şi aceastâ foaie de platâ.>>>>>

ANTOLOGIA DE PROZA – Violeta Ionescu: „Poarta de aur“

Monseniorul
Split, 1893
Drumurile lui Diocleţian spre noi /încep şi se sfârşesc la Salona; /ale noastre spre el încep la Split, /cu prima lopată de pământ dată la o parte, /şi nu se sfârşesc niciodată.

Când am aflat că voi pleca la Split, să particip la săpăturile arheologice de pe lângă palatul imperial, nu ştiam despre Diocleţian mai multe decât, în genere, se ştie. Eram student în anul al II-lea la Istorie şi fusesem cooptat alături de alţi colegi de diferite naţionalităţi în echipa Monseniorului Frane Bulic. Marele Frane Bulic!
Nu pot spune ce a însemnat pentru noi practica aceea de vară, alături de acest “De Rossi al Dalmaţiei”, cum pe bună dreptate l-a numit Charles Diehl, care şi-a dedicat viaţa celui mai important şantier arheologic din Croaţia. Venisem acolo tineri, frumoşi, zic eu, entuziaşti – în umbra lui Bulic nu încap molâii – şi în câteva luni, cu cât înaintam în adâncime, scoţând la suprafaţă câte un fragment de coloană, un capitel, o arhitravă, aproape că îmbătrânisem cu câteva sute de ani, nu ne mai păsa de bărbi. >(Fragment din romanul ” Diocletian, fiul lui Jupiter ” )>>>>>>

“SCANDALUL EMINESCU “CONTINUA – Andrei Milca: „Mihai Eminescu versus Turcescu, Rogozanu…“

MOTTO: „Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti, ilotii/ toti se scursera aicea si formeaza patriotii/ incat fonfii si flecarii, gagautii si gusatii/ balbaiti cu gura stramba sunt stapanii astei natii!” (Scrisoarea III)
Ziua Poetului National ar trebui sa fie un prilej de impacare cu noi insine. Nu de glorificari stridente, nu de osificari desantat-celebrative avem nevoie, ci pur si simplu de o intoarcere in liniste la poezia lui Eminescu, asa cum o percepe fiecare. DACA o intelege – si daca ii e draga. Daca nu, nu – mai bine sa taca decat sa fluiere in biserica. Acest sentiment de „fluierat” mi l-a trezit emisiunea lui Robert Turcescu, „inchizitorul” de ocazie de la realitatea celor patru vanturi si seful celui mai agresiv inutil cotidian din Romania. Cand nu ai ce spune pozitiv despre Eminescu (pentru ca ti-e lene sa-l recitesti sau din alte motive), de 15 ianuarie, mai bine faci un pic de rumoare in jurul sau. Si pe cine te poti baza decat pe acest baietan vesnic cu capsa pusa, bun-rau la toate, care s-a trezit pe umeri cu povara numita „publicist comentator”: Costi Rogozanu. >>>>>

AVANGARDA ARHAICULUI- George Anca : „Cenuşa lui Eliade“

flutură păsări
nasul lui Shakespeare
Sulmona solimană

cum odinioară
cu terifiere
fredonam la gară
pe Agar fiere

a sfinţit troiţă
într-o grădiniţă
copila-i muri
troiţa sfinţi
vale o lungi >>>

O NOUA CARTE DE ARTUR SILVESTRI : ” El Corte Ingles „-aici, un fragment: ” Ora de cafea cu lapte „

Oră de cafea cu lapte, către sfârşitul după-amiezii, pe strada aurarilor, la Istanbul; o alee lată, gândită pentru „pedestrieni”, de fapt un fel de grădină lungă precum o peninsula, plină de copaci, flori şi bănci pentru odihnă şi petrecere de „timp vorbit”. Ne odihnim şi noi în faţa unei ceşti cu ceai şi a unei „caffe-latte” făcută cu reţetă turcească unde laptele devine aproape frişcă şi poartă mirodenii cu miros îmbătător; cafea cu fire de vanilie şi scorţişoară, fără zahăr sau ciocolată. În acea oră de tihnă, parcă şi imaginaţia este mai vie fiindcă, poate, acest fel de a visa iregular apare cu o frecvenţă mai mare în Orient decât la noi. Privesc strada, de fapt un furnicar de trecători ce se varsă constant şi din toate direcţiile, se reorganizează în alte linii şi se preschimbă cu obiective aproape în fiecare secundă. O simultaneitate uimitor de precisă apare ca o regulă apriorică la vederea panoramică a întregului populat de aceşti oameni care îşi modifică în fiecare secundă chipurile văzute.Mă gândesc, fără să îmi dau seama de unde anume îmi apare această senzaţie mai degrabă decât un gând, că, în exact această clipă, la Sydney acum este „mâine” şi este noapte adâncă, şi că în America este abia un ceas de dimineaţă, dimineaţa zilei de azi, care aici a fost şi nu se va mai întoarce niciodată.>>>>>

RECAPITULARI – Eminescu “persecutat politic ” , “mit literar ” , ” glorie nationala ” ? Unde este adevarul ?

Edgar Papu: Eminescu şi năzuinţa creştină
„Eminescu nu a murit nebun”- demonstraţia o face celebrul medic Ovidiu Vuia, din a cărui carte fundamentală despre temă publicăm fragmente elocvente

Theodor Codreanu : ” Apusul mitului Eminescu?”

Theodor Codreanu: „Alte aberaţii despre Eminescu”

Nicolae Georgescu: Odaia filologica a poetului

~Andrei Vartic – Despre gloria naţională a lui Mihai Eminescu

Adrian Dinu Rachieru : ” Detractorii lui Eminescu „

~Radu Mihai Crişan: „Mihai Eminescu deţinut politic?”

~Vlad Protopopescu, Australia: „Eminescu sau poetul în cetate”

Lucia Olaru Nenati: „Imaginea lui Eminescu”

~Adrian Botez: „Eminescianismul lui Goga“

~Victoria Milescu: „Eminescu”

~Ioan Miclău: O propunere – Institutul Cultural „Eminescu”

~Violeta Ionescu: „Mărturii inedite despre Eminescu ale acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga”

EFIGIE

VOIEVODUL STELAR

de Mircea Micu

In Tara Moldaviei, sus,

Coborand dinspre dealuri spre plai,

Se plimba in nopti cand e luna

Voievodul Eminescu Mihai.

El se opreste la sfinte altare

Si in crame cu vin de un veac,

Privighetorile cand il vad se usuca

De iubire pe creanga si tac…

El trece usor ca o raza

Frumos pe sub cer lunecand

Sa-l mai vada pe Marele Stefan

La Putna in negru vesmant.

Si un cantec se face pamantul,

Un cantec si un petec de rai

Cand trece pe plaiuri moldave

Voievodul Eminescu Mihai….

 

Artur Silvestri: „Gânduri şi urări de Anul Nou”

30 Decembrie 2007
Ingaduiti-mi ca , inainte de sosirea Anului Nou , sa va doresc sa aveti parte de toate cele ce va fac bine , va aduc sanatate si va dau izbanda :
indrazneala atunci cand va este greu ; incredere atunci cand va cuprinde dezamagirea , seninatate atunci cand , de jur imprejur , nimic nu mai este de inteles ; privire limpede in lumea noastra nedeslusita ; mila si reazem pentru cel cazut , prigonit , obidit si umilit ; curaj cand raii par sa fi castigat totul.
Si , pe langa acestea, sa va dea Dumnezeu sa va tineti departe de cele rele , si sa le alungati cand , totusi , apar fara sa le chemati :
ingratitudine , vorba nedrepta , zavistie si minciuna , lacomie , aroganta si neinfranare , vanitati desarte , ura si impartasire cu talharul .
Viata noastra nu are decat un singur model capital care este intelepciunea naturii unde , in fiecare clipa , distingem nesfarsita intelepciune ce oranduieste totul si , pornind de acolo , dragostea pentru fapturile nenumarate , inzestrate cu un rost ce trebuie inteles . Ea ne-a facut posibili si pe noi , creaturi oarecari intre miliarde si miliarde de chipuri , forme si infatisari posibile ce ne arata impenetrabila diversitate din infinitul ce ne inconjoara unde nici unul nu poate fi mai sus ori mai jos si fiecare este indreptatit sa existe si sa dea , pe cat ii e cu putinta , tot ce ii este mai bun . „La Multi si Buni Ani „