~Mircea Micu: „Toţi miniştrii culturii de la PLEŞU la IORGULESCU (actualul), n-au făcut altceva decât să-şi cultive prieteniile de gaşcă sau interesele politice şi să cheltuie banii publici în proiecte aiuristice

« Sunt un romantic incurabil, un singuratic… »« Urasc politica, sunt…un nationalist luminat si tenace… » « …am constiinta exacta a valorii mele literare… »

 D-le Mircea Micu, va multumesc foarte mult ca ati acceptat acest interviu.

Si eu va multumesc.

 D_le Mircea Micu, va rog sa imi spuneti, cum ati inceput sa scrieti ? Ce anume v-a determinat? A avut dreptate Heidegger sa afirme ca « logosul ramane in esenta lui obscur ? »

: Prin l950, pare-mi-se, am inceput sa scriu poezii de esenta romantica sub influenta coplesitoare a EMINESCULUI pe care-l stiam din scoarta in scoarta, citit din chiar asa zisa editie Princeps a lui MAIORESCU.

Pozam intr-un adolescent nefericit caruia ii murise iubita si o deplangeam in lungi tirade versificate. Apoi, indemnat de profesorul de romana D-ul Alexandru CRISAN (acelasi care-i fusese dascal si ex_regelui MIHAI!), am trimis la ziarul local din Arad o poezie despre…alegerile de deputati. A fost publicata, am luat o suma impresionsanta drept onorariu si am devenit…poet oficial,ca sa zic asa, la numai 16 ani…

Cat priveste afirmatia aproape paradoxala a lui Heidegger ma abtin de la orice comentariu. Ii las pe filosofii moderni sa aprecieze zicerea ilustrului ganditor care era specialist in asertiuni menite sa starneasca nedumeriri sau stupefactii, in cazul meu. Filosofii, cu rare exceptii, n-au avut si talent literar. Iscusinta de-a domestici cuvintele. Dimpotriva…Determinarea, cum zici dumneata,a fost instantanee si venea dintr-un impuls pe care nu-l pot explica. Cine poate explica, de fapt, de ce scrie sau de ce a devenit scriitor ? Ma refer, evident, la scriitorii adevarati.

ANGELA BACIU : Pentru cine nu va cunoaste inca, (mai e cineva ?) cine sunteti Dumneavoastra, D-le Mircea Micu, va rog sa va descrieti…

MIRCEA MICU : Sunt tentat sa-ti raspund cu un vers celebru :” Eu sunt ce n-am fost niciodata/ Si-un sfert din ce era sa fiu..”Dar, mai concis, sunt un scriitor roman inca in viata, cu ceva carti publicate, cu o notorietate datorata si faptului ca am practicat multi ani gazetaria si o practic, cu cel putin doua carti esentiale: volumul de versuri « Poeme pentru mama » aparut in mi multe editii si romanul « Patima »,.

Las la o parte cele trei carti intitulate « Intamplari cu scriitori » sau parodiile care mi-au adus o anumita celebritate. De altfel tirajul cartilor mele aparute ininte de l99o este de aproape un million de exemplare ! Este o cifra uimitoare pentru scriitorii care debuteaza azi si chiar pentru cei consacrati. Sun un om care a lucrat peste… 2o de ani la UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA , sub trei presedinti cum ar veni, si am cunoscut nume ilustre ale literaturii noastre …

ANGELA BACIU : De exemplu ?

MIRCEA MICU : De la Nichifor CRAINIC la Zaharia STANCU, de la Petre PANDREA, la Marin SORESCU si am fost si sunt inca prieten cu scriitorii de generatia mea, care mai exista in aceasta perioada mai mult decat ciudata. Ma\ refer la Fanus NEAGU, D.R.POPESCU, Romulus VULPESCU, Adrian PAUNESCU si multi, multi altii.

Sunt indragit de multi confrati, contestat si barfit de tot atatia, un om de multe ori imprevizibil in reactii, ironic si zeflemitor inutil, incapabil sa faca rau. SUNT UN ROMANTIC INCURABIL , un singuratic, un depozitar de amintiri pe care le-am valorificat intr-un fel si pe care le voi valorifica sub forma unor asa zise … »False memorii ».

ANGELA BACIU : Ce parere aveti despre politica ?

MIRCEA MICU : Urasc politica, detest politicienii de orice culoare ar fi si ma declar fara sa ezit, un nationalist luminat si tenace. Sunt dupa unii, noii nomenclaturisti de tip capitalist un „expirat” iar dupa mine, asa cum imi place sa zic, uneori sunt un „Orfan al furtunii”. Adicatelea sunt un om viu !

ANGELA BACIU : Cine va cunoaste cel mai bine opera? Ce s-a scris despre marea opera a Dumneavoastra?Ce spune critica literara?

MIRCEA MICU : Critica literara a fost si n-a fost generoasa cu mine. Dar am cativa critici de marca, nume ca Mihai UNGHEANU, Marian POPA, C.STANESCU, mai tanarul Andrei MILCA si altii ,care au scris obiectiv si chiar cu oarece entuziasm despre cartile mele. In anul debutului cu romanul « Patima » cea mai favorabila cronica a fost semnata de Nicolae MANOLESCU si de regretatul prozator Titus POPOVICI.

Trebuie sa marturisesc cu riscul ca voi irita multi critici literari, ca n-am fost niciodata entuziast sau enervat de cele scrise pe seama cartilor mele. Fie pentru faptul ca am constiinta exacta a valorii mele literare fie, pur si simplu, din pricina faptului ca pe majoritatea i-am cunoscut bine si am avut prilejul sa aflu pe viu parerile lor despre cele scrise de mine. Spre surprinderea mea, una ziceau in conversatiile de rutina, altceva scriau atunci cand se postau in sfatuitori sau evaluatori cu pretentii.

Vreau sa va spun raspicat ca nu am nici un fel de „mare opera” asa cum, generoasa v-ati exprimat D-na Angela BACIU. Am o opera destul de diversa, cu cateva carti care sper sa ramana o vreme in memoria cititorilor si care nu s-a incheiat inca. Daca e vorba sa numar articolele, recenziile sau cronicile scrise despre cartile mele, laudative sau nu, aflati ca ele sunt de ordinal sutelor. O vreme le-am decupat si le-am aranjat intr-un dosar. Mai apoi, cand am vazut cata „constanta” dovedesc unii critici in aprecierile exprimate despre aceleasi carti in ani diferiti, m-am blazat, ca sa nu zic altceva si am tratat totul cu o ironica detasare. Am trait prea multa vreme in randul celor care se ocupa cu scrisul si nu mai pot fi …pacalit !

ANGELA BACIU : Mai avem astazi critici literari adevarati (in comparatie, de exemplu, cu perioada anilor ’60 – ’70) ?

MIRCEA MICU : Sigur ca mai avem, in primul rand ca mai traiesc si mai scriu, se exerseaza pe spinarea noastra, o serie de nume de rezonanta de la Eugen SIMION la Mihai UNGHEANU si de la Dumitru MICU la Marian POPA. Chiar si generatia asa zis „intermediara”: in frunte cu Alex STEFANESCU (dupa parerea mea lipsit de moralitate) critica, si continua cu aceeasi harnicie scrisul.

Apoi ii avem pe Daniel CRISTEA si Andrei MILCA dintre cei tineri, pe mereu contestatul Gheorghe GRIGURCU un ins rau alcatuit dar nu lipsit de simt critic si de o cultura superioara. Din pacate, asertiunile lui demolatoare despre CALINESCU, PREDA , NICHITA STANESCU si alti scriitori din perioada asa zisului „DESERT CULTURAL”: { va amintiti ce imbecilitate?} il fac mai putin credibil.

Dintre criticii mai tineri, unii destul de curajosi cu un soi de obraznicie datorata varstei, nu ma pronunt. Ei tatoneaza inca si confunda teribilismul cu analiza critica acida.

Da, desigur ca mai avem critici literari. Intrebarea este: unde mai scriu ei si cine ii mai citeste ? De fapt, ce inseamna „critici literari adevarati?” Niste oameni cu o moralitate impecabila care nu alcatuiesc „istorii” literare pe criterii de antipatii sau simpatii politice. O astfel de atitudine descalifica definitiv un ipotetic critic literar. Si , la noi, se cunosc cazuri. Numai cine n-a vrut n-a „tras”: o « Istorie a literaturii » ridicandu-i la rang de scriitori rudele, cunoscutii sau fostele amante. Va pot da exemple, dar ma abtin din decenta…

ANGELA BACIU : Cum va impacati cu literatura de azi ?Dar ea cu Dumneavoastra ? Mai avem o literature valoroasa ? Dati cateva nume .

MIRCEA MICU : E o intrebare bizara. Cum sa ma imac? De ce ar trebui sa ma impac? O parte a literaturii de azi, cea scrisa de tinerii fara talent, ma lasa rece. Nici macar nu ma amuza. Experimentele literare ,sau exprimarea intentionista a unei sexualitati exacerbate este, de multe ori, de esenta patologica. Sau frizeaza ridicolul. Am citi o serie de „poeme” scrise de doamne si domnisoare cuprinse de dorinte sexuale acerbe, ale caror vorbe e greu sa le pronunti cu lumina aprinsa. Versuri de lupanar. Si in proza se practica, din pacate, acelasi stil menit sa intrige sau sa oripileze. Sigur ca exista si exceptii si generatia noua { e bine spus asa?} are cateva promisiuni pe cale sa devina certitudini.

Nu stiu cum sa apreciez intrebarea legata de „literatura valoroasa”: Adica cum….”mai avem ?” Sigur ca avem si sper ca vom mai avea. Nu vreau sa dau nume si CARTARESCU care imi e la indemana nu face parte din noul val literar. E un…veteran …

ANGELA BACIU : Este cunoscuta literatura noastra in lume ?Daca da, dati cateva exemple, daca nu, de ce nu este cunoscuta si ce ar trebui facut in acest sens ?

MIRCEA MICU : Imi pui o intrebare la care nu pot raspunde decat cu un soi de conformism obligat. Sigur ca nu este suficient cunoscuta litertura noastra in lume. Poate EMINESCU, SADOVEANU, PREDA, STANCU, NICHITA STANESCU , SORESCU toate aceste nume propulsate inainte de asa zisa « Revolutie din decembrie » .

In rest…neant si formalism. Toti ministrii culturii de la PLESU la IORGULESCU (actualul), n-au facut altceva decat sa-si cultive prieteniile de gasca sau interesele politice si sa cheltuie banii publici in

proiecte aiuristice. Imginati-va ca, recent, suntem in 2oo7, cei mai tradusi, recte…”ceruti” prozatori romani in strainatate sunt Mircea CARTARESCU si….Marcel BLECHER mort intre cele doua razboaie mondiale si cerut{ sa vezi si sa nu crezi!} de publicul spaniol…In fine, n-a existat si nu exista o strategie coerenta in aceasta directie, toate titlurile si autorii propusi de-alungul anilor au stat sub semnul intereselor si masinatiunilor de culise si s-a manifestat fatis, in sens distructiv in stoparea oricaror traduceri din opera lui Mihai EMINESCU. Ce ar trebui facut ? stie si declara toata lumea: traducerea operelor esentiale ale literaturii romane dar, din pacate nu se face nimic care sa reprezinte onorabil calitatea scrierilor romanesti din toate timpurile. A trimite zece poeti despre care nu stie nimeni nimic nici macar in Bucuresti sa haladuiasca doua saptamani in Franta spre afi stegarii liricii romanesti e cel putin ridicol dar, oricum, perfect inutil.

ANGELA BACIU : Ce modele literare ati avut, dar ce prietenii literare ati legat de_alungul vietii ?

MIRCEA MICU : Modele literere ? In ce sens ? Nu stiu, nu cred ca am avut un model special. Poate ca am ravnit spre valoarea sau popularitatea unui anume scriitor. Nu , nu am avut modele literare in intelesul strict al cuvantului. Prietenii am avut.

Unele esentiale, altele de conjunctura. Unele ilustre, altele insignifiante. NICHITA mi-a fost un prieten apropiat. In sensul ca am mistuit multe zile si nopti impreuna. Ca ne-am ocrotit reciproc, ca am avut de impartasit „taine” de stricta intimidate, in sensul ca moartea lui mi-a creat o stare de nauceala si dureroasa prabusire. O vreme am fost neantizat si lipsit de vigoare dupa moartea lui Gheorgehe PTUT , mi-a fost prieten intim, un poet superb, un om ales, mi-a fost ca un frate. Il am prieten inca pe Fanus NEAGU, pe Mihai UNGHEANU, pe Iulian NEACSU, pe Romulus VULPESCU , pe Adrian PAUNESCU.

Multi dintre prietenii mei de odinioara,au trecut in lumea umbrelor: SORESCU ,PUCA, Nicolae VELEA, Virgil MAZILESCU , Ion BAIESU, Grigore HAGIU si nu mai vreau sa-mi amintesc despre ceilalti…

ANGELA BACIU : MARCEL PROUST spunea « ca adevarata viata traita este scrisul” ; cum comentati ?

MIRCEA MICU : Marcel Proust a fost unul dintre cei mai bizari scriitori europeni si care , datorita bolii sale, angoaselor, izolarii impuse a scris apeland la amintiri , la puterea de sublimare a cuvintelor si a fanteziilor, scrisul sau este un fel de periscop prin care complicatul sau mecanism percepea viata de deasupra si o interpreta dupa pofta inimii si cu libera fantezie.

Sigur ca viata traita se poate transforma in scris si, de cele mai multe ori ea gireaza fantezia si inchipuirea creatoare a scriitorului. Dar, cine poate scrie cu sinceritate totala despre „viata traita ? „. Nici macar Proust n-a putut…

.Referitor la penultima intrebare, nu am ce sfaturi sa dau celor mai tineri. E inutil si nu sunt atat de ipocrit sa nu recunosc ca nici eu, in tinerete, n-am fost impresioinat de sfaturile celor mai varstnici.

Nu de sfaturi au nevoie tinerii mei confrati ci de TALENT si curaj si o moralitate profesionala ireprosabila. A fi scriitor azi, e mult mai greu si mai complicat ca odinioara. In primul rand desnadejdea ca nu esti citit, lipsa de apetit literar a tinerei generatii, lipsa unui ideal artistic, escaladarea televiziunii, a computerelor, toate acestea, pentru un scriitor de sensibilitate reala si cu romantismul inca necesar sunt adevarate dezastre .

Personal, rasuflu aproape usurat ca am ajuns la capatul unui drum si nu mai vreau sa privesc inapoi. Nici cu manie , nici cu incantare…

Sunt, cum ziceam, un orfan al furtunii, ceva ce n_am fost niciodasta si_un sfert din ce era sa fiu…..

Interviu realizat de, ANGELA BACIU – MOISE

Galati – Bucuresti, 2007