~Adrian Botez: Scrisoare deschisă domnului Mircea Dinescu („…nu scuipaţi peste harul lui Dumnezeu, Poete!!!”)

Fac parte din generaţia care v-a admirat poezia… – era prin anii ’70…V-am considerat, dimpreună cu colegii mei de liceu, chiar un poet precoce, cu sclipiri genialoide…Se anunţa un nou Labiş, un nou Luceafăr al literelor româneşti…

…Au trecut, din păcate, anii…Am auzit-o pe Monica Lovinescu, prin 1988, la postul de radio, finanţat de Congresul SUA, Europa liberă – citind din volumul dvs., Moartea citeşte ziarul…Cât de fad, penibil şi stângaci ajunsese talentul dvs., domnule Mircea Dinescu! Nu mai recunoşteam, în versurile siluite (după canoane propagandistice „la vedere”…), nimic din poetul tinereţii/adolescenţei mele…

…V-am zărit drept în mijlocul televizorului, în zilele acelea atât de confuze şi tragice, ale „Revoluţiei”…Se vedea că postura dvs. era complet nenaturală, studiată…parcă, mereu, trăgeaţi cu ochiul la un regizor de culise…cine va fi fiind acesta…?!

…Apoi, n-am mai auzit absolut nimic despre poetul Mircea Dinescu – în schimb, am auzit totul despre „prosperul om de afaceri şi fermier” Mircea Dinescu”…Nu vă mai opreaţi din afaceri, din tranzacţii, din cumpăratul de pământuri…- nu vă mai săturaţi de bani şi averi… –  parcă voiaţi să răzbunaţi tot ce părinţii şi bunicii şi străbunicii dvs. (oameni simpli şi respectabili întru totul!) nu reuşiseră să aibă, în vieţile lor toate, strânse la un loc…M-am gândit: „Lasă-l, poate se va linişti, poate lăcomia lui disperată este o febră scurtă…”

N-a fost să fie aşa: vă tot vedeam „nuntindu-vă” şi „divorţând” de fel de fel de oameni de afaceri ai zilei, de fel de fel de ziare, băneşte extrem de profitabile…şuşanele peste şuşanele…

…Lumea (mă refer la analfabeţii postrevoluţionari…sute de mii, milioane…) vă socoteau „foc de simpatic”…Şi dvs. vă pretaţi, extaziat, la aceste aduluţii stupide, ale unor indivizi stupizi…Mie (iertaţi-mă, vă rog, pentru sinceritate…) îmi păreaţi teribil de jalnic…Unde era idolul adolescenţei mele? Unde?! La tot felul de talk-show-uri televizate, mizerabil de slugarnice, în care vă tot frecaţi/frământaţi în straie,  ca un şarpe în propria-i piele năpârlită…semănaţi groaznic de mult, în aceste zvârcoliri în propriile-vă veşminte, cu dl Iliescu…

…Şi, în fine, zilele trecute, v-am auzit, în chip de „boss” al acelei instituţii de şantaj naţional murdar, CNSAS, spunând, cu un rânjet incalificabil de greţos pe faţă, referindu-vă la cercetarea dosarelor preoţilor/ierarhilor români: „A venit rândul să prăjim şi pe berbecuţii în sutane aurite…” – …aproape că mi-am ascuns, de ruşinea lipsei dvs. de ruşine, obrazul în pernă…

Dvs. v-aţi revăzut acel rânjet demonic şi tâmp, totodată, de pe scările CNSAS-ului, domnule Mircea Dinescu? Şi dacă da, nu v-a trecut un fior, în legătură cu identitatea dvs. actuală?! Cine aţi mai ajuns să fiţi, dle Mircea Dinescu?!

Chiar, oare vă daţi seama în ce hal v-aţi degradat, moral-spiritual, în aceşti 17 ani?! Nu mă interesează nici înrudirile dvs. profitabile, nici zvonurile cu privire la fel de fel de şuşanele de-ale dvs., nu tocmai curăţele…Nu: mă interesează doar şi numai dacă, revăzându-vă rânjetul de pe treptele CNSAS-ului, v-aţi făcut un proces de conştiinţă!

Dvs., care, în 22 decembrie, agitaţi crucea, urlând, la TV, că „Asta e mântuirea poporului român!” – acum o scuipaţi, aceeaşi cruce, cu nonşalanţă?! Dvs., care declaraţi că sunteţi creştin botezat, nu v-aţi cutremurat, re-auzindu-vă, când spuneaţi de „prăjirea berbecuţilor în sutană”?!

Domnule Mircea Dinescu, de ce n-aţi rămas poetul adolescenţei noastre, pline de elanuri curate? Nu vă daţi, oare, seama, că, printre aşa-zişii „berbecuţi în sutane aurite” se poate găsi chiar preotul care v-a afundat, spre mântuire, în cristelniţă, v-a spălat, adică, de păcatul adamic, aducându-vă în LUMINA LUI DUMNEZEU?! Chiar unul ca dvs., care a ajuns să fie uns cu toate alifiile, oare să nu ştie că NIMENI!!!  – da, NIMENI din cei eliberaţi, în 1964, din temniţele comuniste, n-a fost scutit de a semna un contract cu diavolul?! Dacă nu-l semnai, erai ameninţat că acolo îşi vor putrezi oasele! – …în temniţa unde, deja, putreziseşi, pe trei sferturi…Şi că, cei mai crunt vizaţi şi batjocoriţi de „eliberatorii” Securităţii (cea încă neprimenită de ruşi-ţigani-ucrainieni-evrei!!!) erau tocmai foştii preoţi (ierarhii, în primul rând!), călugări ori foşti studenţi la Teologie, luaţi pe sus, de securiştii venetici, chiar de la cursuri (cazul unui unchi de-al meu…)?!…Şi urmăriţi, apoi, după aşa-zisa „eliberare”, şi interogaţi/hărţuiţi SĂPTÂMĂNAL, pentru „a se şti cine-i stăpânul” (clipă de clipă, în toată viaţa lor…) – …până prin 19698/70…

…Dacă aţi mai păstra măcar o umbră din amintirea şi din sufletul de Poet (care suflet, în mod obişnuit, iar nu patologic… este/trebuie să fie unul sensibil şi cu propensiune spre divinitate…) – v-aţi da, imediat, demisia, din acel loc al prostituţiei şi şantajului politic, care este CNSAS-ul…şi unde abia dacă ar sluji TOT soborul B.O.R., abia dacă s-ar putea spera în „limpezirea” lui (relativă…) de diavoli…

Misiunea dvs. nu este să „prăjiţi berbecuţi”, Poete! Nici în sutane aurite, nici în sutane cernite… Dumnezeu nu v-a dat harul de Poet, ca să faceţi, din har, bucătărie de bordel politic!

Fac apel la reziduurile amintirii dvs., ale onoarei dvs. de Poet: nu scuipaţi peste harul lui Dumnezeu!!! Lăsaţi „berbecuţii” în pace, că nu v-a poruncit Dumnezeu să fiţi Măcelarul lui Băsescu, Tăriceanu et Comp.!!!

Nu mai staţi la taraba târfelor şi la sfatul de noapte al tâlharilor…Încercaţi să vă amintiţi  (dacă mai sunteţi în stare…) de MIRACOLUL „VIZITĂRII” DVS. DE CĂTRE LUMINA SFÂNTULUI DUH AL INSPIRAŢIEI POETICE…Poate că, dacă veţi trezi, în mijlocul tenebrelor actualului dvs. suflet de împrumut, nostalgica amintire a AUTENTICEI DVS. MISIUNI TERESTRE – vă veţi îngrozi cât de departe şi rătăcit de porunca lui Dumnezeu sunteţi…

Faceţi, vă rog, această ultimă încercare…Poate vă va reuşi… – iar generaţia mea, deja ajunsă în pragul senectuţii, va mai apuca să vadă răsărind mândrul Luceafăr, pe cerul României…Cine ştie?!

prof. dr. (şi poet…) ADRIAN BOTEZ